Autoportret glaciar

soare cu dinţi
numai
ninge cu siguranţă
astăzi
doar un pospai de ger
mă ţine oarecum vertical
aşa m-a surprins aseară
mă ridicasem pe vârfuri
scrutam cărările dinspre stele
fâlfâiam din aripi împrăştiam norii
întru mai bună vedere
Calea Lactee
îmi tremură printre gene
împăienjenite
sticloase
luminile de avertizare aici cresc suflete
dincoace au rămas numai ziduri de case
au migrat zburătorii
mi-au rămas pe retine
doar flori de gheaţă

Read more...

De-ale craciunului

De fapt si de drept..."I hate Christmas!". Colindele ma calca pe nervi, pentru ca toate alea cantate si rascantate, de-a-nceput sali se vada urzeala, sunt niste lalaieli deprimante, ca niste bocete. nu ca n-ar exista si altele...da' pe alea nu le prea canta nimeni, ca sunt cam deocheate (poate doar amicul Dani Fat mai are curajul asta!)
Ma conformez "ritualurilor" sarbatoresti doar ca sa nu se uite lumea stramb la mine si sa ma "toace" pe la spate cum ca as avea ceva stoluri de zburatoare pe la "mansarda".
am distribuit oaresce cadouri familiei....mai exact sora-mii, nepotului si cumnatului (un ditamai acvariul, cu pesti cu tot!...pt. ca isi dorea unul de ceva vreme, dar i-era cam teama c-o sa-l bubuie sora-mea, pe motiv ca s-ar putea imbolnavi copilul) . Restul (tata, aia, ailalti, etc) maine. Repet, nu-mi plac defel corvezile astea sarbatoresti! Dupa ce termin cu familionul, ma-ntorc repede acasa, in pat si-mi trag plapuma peste cap pana pe 3 ianuarie!
Iaca si-un rezumat, dialogat, al zilei:

Aquiu (12/24/2006 12:56:27 PM): CHIT REZISTENT LA APA SISTEM ANTICALCAR BALCON IMPERMEABIL ABSORBANT DE UMIDITATE INALBITOR PT. ROSTURI EMAIL FIX LAC PT. CADA DULAP PT. MEDICAMENTE CU PROTECTIE PT. COPII ECRAN DE MARIRE A IMAGINII TV (PANA LA 150%) APARATE FOTO DIGITALE HUSE ELASTICE, LAVABILE, PT CANAPELE SI FOTOLII (BESTIAL, MAI MULTE MODELE, MATERIALE , LA ALEGERE)

Sora-sa (12/24/2006 12:57:10 PM): ce e cu textul ala?

Aquiu (12/24/2006 12:57:23 PM): aaah....trebuiau sa fie linkuri

Aquiu (12/24/2006 12:57:29 PM): de la ***

Sora-sa (12/24/2006 11:45:59 PM):

Aquiu (12/24/2006 11:46:04 PM): ce te razi?

Sora-sa (12/24/2006 11:46:06 PM): pasare de noapte

Sora-sa (12/24/2006 11:46:10 PM): :)))))

Aquiu (12/24/2006 11:46:14 PM): ???????????

Sora-sa(12/24/2006 11:46:16 PM): gata sarmalele

Aquiu(12/24/2006 11:46:28 PM): fac pishu pe mine, da'mi-e lene sa ma duc la baie

Sora-sa (12/24/2006 11:46:39 PM):

Aquiu (12/24/2006 11:47:11 PM): da, gata....si mancate, partial, si friptura iesit buna...si-am facut si bradu acu vreo 3 ore... facut pana si ultimele cumparaturi, apa cola, niste vin....murit de frig pe-afara brrrr!, venit acasa, terminat bucatareala, vazut niste filme...

Sora-sa (12/24/2006 11:47:40 PM): friptura maine

Aquiu (12/24/2006 11:47:45 PM): bibliotecaru' a carpit la loc stecheru de la luminitele de pom, pe care l-a retezat Cheela-n dinti anu trecut.

Sora-sa (12/24/2006 11:47:48 PM): si sal de vinete la fel

Sora-sa (12/24/2006 11:48:39 PM): noapte buna

Aquiu(12/24/2006 11:48:42 PM): si voua!....ma duc la nani, ca mi s-a pus carcel

Boh, cam asta a fost, si-o s-o tin la fel pana la reintrarea in normalitatea calendaristica. Macar nu mai sunt turbatii aia cu petarde, pe care-i apuca din noiembrie si-i tinea pana-n februarie isteria...
Maine, cand m-oi trezi, o sa alipesc prezentei si-o poza cu bradutul mic si de complezenta.

voi, care nu sunteti asa suciti ca mine, Craciun fericit si bucurati-va de familii si de cei care va sunt dragi!

EDIT TÂRZIU DE TARDIV: iaca şi poza!

Read more...

Raport dinspre faţa nevăzută a...lumii

NOTĂ: Aceste gânduri fost-au înşirate pe foaie la data cu pricina, însă autoarea, în plină criză de depresie şi de reumatism, n-a mai avut stropul de putere necesar pentru a vi le împărtă şi...la moment. Dealtfel, n-a mai avut putere nici să vă povestească nebuniile ce au urmat, rămânâd, ea, autoarea, până în ziua de azi într-o stare de perplexitate cu risc de incurabilitate.

Zaza, în ciuda aparenţelor, a rezistat mai bine. S-ar putea să fac un contract cu ea, căci Aquiu s-a cam consumat...

Semnat: Piticul de grădină, editor.

Conferinţă/workshop reţea de specialişti. Tema: promiţătoare. De fapt, mult blabla, din partea fiecăruia dintre „panelişti” (mă dau în vânt după titulatura asta! Parcă-i văd pe respectivii prinşi în pioneze de un panou de pfl!). Specialişti cu toţii. Fiecare, însă cu...specialitatea lui. Încep să mă întreb, oarecum îngrozită, dacă nu cumva am rămas unul dintre ultimii oameni care mai posedă capacitatea de a avea o viziune de ansamblu.

(Pauză: deja nu mai pot să urmăresc vorbitorii, care bârâie, toţi, aceleaşi vorbe pe care le-am mai auzit de cel puţin un milion de ori, aşa că mă cert cu Zaza pe tema costului biletelor de tramvai din simpatica urbe nordică)

C-o fi, c-o păţi, că incongruenţa exhaustivă a nodului teluric, cele două convenţii, e clar, se bat cap în cap, dar, totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa, deoarece pe ici pe colo se mai înţeleg.

Fraţilor, cu cultura, problema e simplă şi uşor rezolvabilă. „Culturiştii”, insă, sunt adevăratul flagel, pentru că dacă n-ar fi atât de căpoşi şi dornici să se audă (fiecare pe sine însuşi şi atât!), lumea ar fi şi mulţumită şi mai...cultivată!

(Altă pauză: Zaza studiază cu conştiinciozitate meniul cinei festive de Crăciun de diseară.Cică ar conţine şi-o surpriză. Sper să nu fie nici striperi – pt. că risc să mă compromit de tot, nici cine ştie ce obiect pitit în plăcinta de ren – că risc să-mi rup dinţii-n el!)

Aşa că nu-mi rămâne decât să vă prezint singurele notiţe coerente şi inteligibile pe care am reuşit să le adun în această primă zi a reuniunii:

Dna. R.: E a nşpea masă rotundă a ® - ne-am hotărât acum să abordăm cultura. Vai, ce de experţi grozavi ne-am adunat aici!

(Pauza următoare: Experţii: francezul s-a descălţat şi îşi dezmorţeşte, sub masă, degetele zburdalnice gătite în şosete cu dungi petrol şi negre, în acelaşi timp chinuindu-şi ghiulul de pe degetul mic de la mâna stângă în fel şi chip – probabil crede că-i ăla al Arabellei şi nu pricepe de ce nu vrea să funcţioneze, al dreaq automat de împlinit dorinţe! Rusul doarme buştean, cu capul în piept şi cu buza inferioară atârnându-i „babeţică” peste cravată. Englezul îşi citeşte mailurile şi umple nişte tabele în Excell. După ce isprăveşte, se scobeşte în unghii şi priveşte bovin în monitorul stins al laptopului. Duduia de lângă el desenează pătrăţele. Domnul J., băştinaş de la copyright, e în plin „private chat” cu o duducă blondă (ca mai toate nordicele) de la organizare. Eu şi cu Zaza, din politeţe, ca să nu disturbăm conferenţiarii,ne conversăm în scris, pe o foaie de caiet potrivită strategic între noi. Din când în când, icnim de râs. Etc., etc., etc. ...)

Dnul. K. , chairman (pe care noi îl simpatizăm extrem): Eh, nu sunt chiar politician, dar sunt verz happy! (Eu către Zaza: Băi, vezi ce seamănă K. cu Tintin?! Aşa, mai subţirel şi mai siecsi...) Tot el, continuă: Din fericire, nu poţi pretinde experţilor independenţi să scrie tratate internaţionale... (Eu, în gând: Văleu, vade retro, Satanas!:)))

Dnul. I., mare deputy pe la altă organizaţie: Luching et dis regent daimenşiăn şi alte vorbe, cu un accent groaznic, prin urmare ininteligibil. După care, ne anuţă că va prezenta discursul preşedintei: blablabla... chestii şi încheie astfel: Ai houp ca doamna D, preşedinta noastră, să nu piardă zborul de legătură şi să ajungă astăzi, până la sfârşit.

(Pauza de prânz: am ieşit pe malul mării, am admirat-o preţ de 100 de metri, după care am descins în incinta minunatului lăcaş numit Fabrica de Cabluri, de fapt vechea fabrică Nokia, actualmente cu rol polivalent, culturalo-alimentar. Am mâncat nişte...chestii, unele erau sigur cu pui, altele erau denumite salată: nişte frunze, nişte varză şi ceva sfeclă roşie. Zaza a poftit şi la plăcintă... cred că era cu mere şi cu sos; ăsta nu ştiu ce conţinea, dar i l-am turnat peste prăjitură. Sigur e faptul că n-a avut efecte secundare, deoarece stimabila este încă lângă mine, vie şi naturelă, în sala noastră de clasă – pardon, de conferinţă, în care am reuşit să ne întoarcem cu greu, după ce am ocolit un cvartal de hale, deoarece uşile pe care am ieşit ca să mergem la masă, se deschideau într-un singur sens, şi anume nu în cel de care am fi avut noi nevoie)

Restanţă din sesiunea de dimineaţă:

Dna. R.: Mai avem, totuţi, o săptămînă la dispoziţie pentru copt curcanii (afirmaţie care a generat vreo 10 minute de aprige dezbateri despre curcanizarea Crăciunului!) dar diseară vom servi raţă şi gâscă, pentru că la noi, aici, de Crăciun se obişnuieşte porc. (diversitate agri-culturală, haha!) Iar mâine vă invităm la saună pe toţi, altă chestie de diversitate, pentru...socializare! (Eu n-am nici o urmă de intenţie să socializez în fundul gol, la aburi, cu adunătura asta de boşorogi, yeachhhh!!!)

Prezentarea dlui. P., profesor de drept economic internaţional, despre OMC (zi şi WTO), liber schimb şi cultură, conţinea în primul slide următorul text:

Culture under siege?

- Da Vinci Code

- Harry Potter and the GLOBET of Fire (what da f*** globet means?!)

- and...La meglio giuventú

Din clipa asta, recunosc, am intrat total în ceaţă şi n-am mai ieşit .

Ba nu, a mai fost un moment, unul singur, inteligibil: Dl. G. neamţ-francez, avocat onorabil specializat în copyright issues, şi-a început prezentarea domniei sale cu o frază care sigur va intra în antologiile de aforisme: „Îmi cer scuze că nu mi-am curăţat pantofii”!!!

De-aici mai departe, să vă zică Zaza ce şi cum, că eu sunt depăşită de situaţie.

Am reuşit totuşi, să desprind următoarea concluzie practică: deşi suntem, amândouă, îmbrăcate în ţinută de desant (cizme + jeanşi şi, evident, converşi + pantaloni răşboinici de doc maro) suntem cele mai bine îmbrăcate persoane din sală. Bine în sensul minimal de bun gust. Despre clasă nici nu îndrăznesc să pomenesc...

Şi-o afirmaţie, posibil cu caracter de explicaţie-panaceu: suntem în plină noapte polarp!

Hai pa!

Vreau să mă-mbăt!

15 decembrie, în timbul dezbaterilor, fireşte...)

Read more...

From 14 until 18 of December....missing in action

gone to the...Pole!

(almost)

Read more...

Pe scurt: raport de deplasare şi preparative pt. ţara lui Moş Crăciun

Boon, deci: Bruxelles - hotel, episodul 2. A fost, cum va puteţi imagina, mai rău ca la hotelul de săptămâna trecută. Adicătelea: camera vreo 6 mp, cât să încăpem în ea, împreună, eu şi valiza mea (aia mică!), evident, de spaţiu de mişcare numai putea fi vorba, baia vreo 3mp (stând în perfectă poziţie de drepţi aş fi putut închide chiar şi uşa, în situaţia în care doamna clanţă ar fi fost ceva mai cooperantă), patul - ceva mai lung de astă dată, însă nu suficient, ferestre "termopan" cu tâmplărie metalicp "a la belge", adica şuiera un vânt printre ele, de-am crezut c-a venit crivăţul, caloriferul funcţiona însă, din cauza susurului de izvor ce răzbătea permanent din măruntaiele lui abia am reuşit să aţipesc puţin. Decoraţiunea interioară nec plus ultra: un taburet, din fibră de sticlă probabil, în formă de pitic de grădină căzut pe gânduri. Pantaloni albaştri, jachetă verde şi, evident, scufia (da, aia pe care mi-am odihnit eu părţile dorsale!) roşie...

Concluzie logică: standardele hotelurilor de 3 stele bruxelleze nu corespund nici anatomiei, nici dezideratelor existenţiale ale subsemnatei. De evitat.

Am primit mail cu informaţiile şi instrucţiunile necesare deplasării înspre Lapland.
Concluzie necesară: mă duc să-mi îndes în valiză câte pulovere oi reuşi, plus cizmoaie suplimentare , plus o şubă (dacă aş avea una...)
Restul detaliilor au fost date deja publicităţii de către tovarăşa mea de dârdâială, Zaza.

În lipsa unei poze cu taburetul amintit, vă ofer un...pitic de grădină odihnindu-se, surprins în poziţia îndeobşte cunoscută drept "naiadă răpusă de vise ero(t)ice".

Hai pa!

P.S. dacă n-o să mai dăm nici un semn de viaţă, probabil că ne veţi putea zări atunci cân veţi vizita colecţia de artă cinetică congelată a...Moşului !

Read more...

Despre teoria relativităţii geografice şi... hoteliere

M-am întors ieri noapte de la Bruxelles. Mâine dis-de-dimineaţă, cu noaptea-n cap cum se mai zice, plec din nou.Văd eu când şi cum o să reuşesc să vă informez despre următoarele păţanii. Pentru că, de astă dată, a fost incredibil!

Da, chiar la hotel mă refer! Şi la el şi la "potrivirea" lui în spaţiu...

Să-ncep cu geografia: da, este în centru, da, este lângă grădina botanică...doar că în partea greşită a acesteia! După ce am trecut de şocul "admirării" camerei ce mi-a fost repartizată aici (despre care o să vă povestesc mai încolo), ne având mare lucru de făcut joi după amiază, am ieşit la o plimbare, cu colega M. Bine că nu eram singure nici una dintre noi, avându-ne fiecare pe cealaltă aproape! Am ieşit liniştite din hotel şi am pornit, cu vântul de cca. 80 km/h (aşa ziceau ăia de la meteo şi, de astă dată măcar, se pare că aveau dreptate...), să ne plimbăm, în stilul "impins prin crivăţ", înspre dreapta uşii de la intrare cum ieşi din hotel. Adică, după vreo sută de metri printre arabi, africani şi câţiva minoritari de-ai noştri (tot aşa, niţeluş mai coloraţi), niscai beţivi, oarece drogaţi, şi suficienţi cerşetori dormind prin ganguri pe grămezi de gunoaie menajere, am nimerit fix în faimoasa stradă Brabant , plină, ca şi alte 4 străzi pe care am avut curajul să ne aventurăm fiind încă lumină afară, de vitrine în care se expuneau, mai vesele sau mai plictisite, "prestatoare de servicii" de toate formele, mărimile, culorile şi stările de...conservare (am văzut vreo trei băboaie, de cred că o să am coşmaruri o lună întreagă!). Am regretat teribil faptul că, de lene, n-am mai luat aparatul foto cu mine, până ce am observat indicatoarele cu pozatul/filmatul interzis, precum şi gealaţii care patrulau discret prin zonă ca să vegheze la respectarea indicaţiilor cu pricina, ceea ce m-a mai liniştit. În rest, o seară în care am tropăit, pe partea corectă a grădinii botanice (recte Grand Place, prăvălii, târg de Crăciun cu tarabe cu tot soiul de mărunţişuri, "la 4 pahare de vin, al cincilea e gratis", etc) mai mult decât în tot anul ăsta, care mai are puţin şi îşi dă obştescul sfârşit.

Nedumerirea serii de joi a fost aceea că, în cartierul deocheat în care am domiciliat pentru o noapte nu s-a uitat nimeni nicicum la noi, două muieri singure bănănăind de ţicnite pe străzi, în schimb, în "zona bună", ne-am bucurat de atenţia zgomotoasă a cel puţin 10 libidinoşi. Brrrr!!! de ce nu s-or fi luat de puştoaicele cu fuste mini şi extrem de dezinhibate care zburdau prin zonă, preferându-ne pe noi, două muieri serioase în taioare - pantalon, habar n-am!!!

Acum, să ne întoarcem un piculeţ în timp şi să vă povestesc despre hotel. Mai exact, despre cameră!

Descriere: ceva mai mică decât propria ei baie (camera vreo şapte, baia vreo zece metri pătraţi). Un pat îngust, de o persoană, care era, bineînţeles şi mai scurt decât persoana subsemnatei (îmi cer scuze proprietarilor aşezământului că am picioarele mult mai lungi decât îngăduie standardele dumnealor!).În rest: nexam aer condiţionat, înlocuit cu un ditamai ventilatorul cu picior care ocupa cam un sfert din spaţiul rămas liber din cameră, un minibar încuiat (şi probabil şi gol!) şi un radio-ceas "electronic" de pe vremea lui Pazvante chiorul, care se încăpăţâna să arate ora 23:15,indiferent ce i-aş fi făcut. Evident, funcţiunea "deşteptător" n-a funcţionat.

V-am spus toate astea, ca să nu mai credeţi în poze. Cel puţin în alea ale hotelurilor de 3 stele. Vă asigur că, cel puţin în cazul de faţă, ele sunt de pe vremea inaugurării hotelului, acum pernele roşii ale scaunelor sunt murdare şi deşirate, mobila "obosită" rău, uşa de la intrarea în hotel nu se închide, fapt care produce un "maelström" care te ia pe sus, iar micul dejun...mai bine te laşi păgubaş! Cel puţin, personalul e foarte prompt. Măcar atât, dacă ţi se dă o cameră în care becurile sunt arse şi telefonul nu funcţionează (asta a fost a colegei mele)!

Şi, ca să închei într-un mod aproape apoteotic, aflaţi că, atunci când am pornit televizorul din chiţimie, pe postul TLB rula, pe la orele 12, 50 (în decembrie fiind) un documentar despre obiceiurile de Paşte în Moldova, sub genericul "espace Francophone - Gens de la francophonie"!!! Povestitor: învăţătorul Leonard Butucea, din...satul cu pricina!!!

Pentru mâine, în urma telefonului isteric pe care l-am dat la "bază" joi, mi-a fost schimbată rezervarea: voi dormi la Queen Anne. Tot în partea opusă a târgului faţă de aia unde am eu treabă, căci s-a concluzionat că traficul infernal din Bruxelles există doar în imaginaţia mea (Calea Victoriei la oră de vârf e mic copil faţă de ce e toată ziua în tot Târgul Verzei!), dar să sperăm că, măcar de astă dată, pozele publicitare sunt măcar pe-aproape de situaţia concretă.

Duduia Zaza, dac-ai venit de la shopping, fă-ţi bagajele, că joi decolăm spre patria lui Santa Clause!

Poate ne dau ăştia şi lefurile până atunci....

Read more...

De-ale...diverşilor moşi...

Observ că duduca Z., care iar a şters-o prin cea lume azi de dimineaţă (a ajuns întreagă şi-n stare de orice la destinaţie, mi-a confirmat telefonic mai devreme...),iar m-a blagoslovit cu o leapşă!

Având în vedere şi luând în considerare:

1. că sunt într-o mare viteză, cu iureş de hârtii oficiale şi alte fleacuri, pt că mâine dimineaţă decolez şi eu înspre oraşul verzei (evident, nu la shopping, fir-ar să fie!), după care revin la bază sâmbătă noaptea şi plec din nou luni dimineaţa la 6, tot într-acolo, şi mă întorc marţi noapte, după care iar încalec valiza şi mă pornesc, de astă dată şi cu sus amintita cucoană înspre patria lui Moş Crăciun (brrrr, ce frigăraieee!),
2. că, de câţiva ani buni de zile am devenit alergică la tot ce înseamnă Easter Bunny, Moş Nicolae, Moş Crăciun, Moş Gerilă, Santa Clause şi, în general, la tot ce este sărbătoare cumva „instituţionalizată”, chestiuni care îmi provoacă o paletă întreagă de senzaţii între depresie şi greaţă (din motive pe care n-are nici un rost să vi le expun)... poate doar, din când în când, câte-o Befana să mă mai îndulcească,
3. dar, pentru că, totuşi, în ciuda crizelor mele de rebeliune, rămân o fiinţă conformistă (probabil de lene, din sictir, din dorinţa de a nu fi nevoită să dau explicaţii şi să suport tentative de „convertire”)

am să răspund pe scurt provocării numite „3 dorinţe de Sfântul Nicolae”, care, cel puţin din punctul meu de vedere, sunt pur şi simplu dorinţe de fiecare zi. Nu cred că mi-ar putea bubui prin cap dorinţe speciale, dedicate sărbătorii cutare sau cutare...

1. o casă mai mare, care să mă încapă cu pisici, bărbat, copil, familie şi prieteni, împrejmuită de garduri foarte înalte, care să ne „scutească” de vecini băgăcioşi şi de alţi neaveniţi (cum este casa în care m-am născut şi am copilărit, pentru care trebuie acum, din păcate, să mă lupt cu o anumită parte a familiei, sau cel puţin cu „influenţele externe” la care aceasta este supusă...:(( )
2. să nu mai existe iarnă, în Bucureşti cel puţin, niciodată, pentru că e...maro, mizerabilă şi depresivă... sau să mă mut undeva la tropice, unde nu voi mai avea parte de zăpadă...
3. multă linişte, pace şi lipsa grijilor zilei de mâine...

Cam atât. Simplu, banal şi total lipsit de rafinateţuri. Cel puţin la suprafaţă. Oricum, nimic nu pică din cer în ghetuţe. Aşa că e strict treaba, sau crucea, sau destinul meu cum , când şi în care anume fel voi avea parte de aieste deziderate existenţiale. În rest, nu am a face altceva decât să-i fericesc pe cei care se bucură de sărbători... eu, recunosc, m-am acrit prea mult şi ireversibil ca să mai fiu în stare.

Şi pentru că nu toată lumea e ca mine, şi pentru că rostul „lepşei” e să „fie dată” mai departe, şi pentru a preface la loc în vin oţetul pe care l-am cam vărsat eu acum, hai să auzim ce pohtesc şi domniile lor Monica (pentru că reuşeşte să fie întotdeauna veselă), Alina (pentru că pocnesc de curiozitatea de-a afla ce dorinţe poate avea o persoană cu picioarele pe pământ) şi Boyarul (pentru că a spus deja ce-a primit şi noi suntem curioşi să aflăm diferenţa dintre vis şi realitate, aşa, de amorul artei)...

Deocamdată, eu o să poposesc la hotel şi o s-aştept...

Read more...