Concurenţă în media continentală pe ratingul...la decese!
Toată presa europeană e plină de aste două ştiri triste.
Se mai încheie o epocă, precum o quintă la 2 capete, 2 extreme, a morţii: l'Abbé Pierre şi Leopoldo Pirelli
Thursday, January 25, 2007
I like to travel "light" (despre zboruri încolo şi-ncoace...)
NOTĂ: "Raportul" de faţă este scris printre nori şi turbulenţe, în data de 23.01.2007. A.D. şi, ca de obicei, supus atenţiei publice abia acum, la 2 zile după...după ce am reuşit să-mi fac şi tibia praf într-o bordură, evident în urbea de domiciliu...
M-am gândit că n-are rost să vă povestesc şedinţele alea care chiar sunt serioase, pt. că nu e nici o urmă de haz în ele, doar multă atenţie şi multă oboseală. Însă drumurile spre şi dinspre şedinţele astea au, fiecare, şarmul şi ţicneala proprie. Drumul de întoarcere, de-azi noapte, lipseşte deoarece, ţăndări de oboseală fiind, am dormit cu nesimţire, ca o valiză. Tot de-aia am şi căzut, ca proasta, împiedicându-mă într-o bordură (nouă, proaspătă şi cu muchia perfect ascuţită.... muchia aia care a avut "întâlnire" cu tibia mea)
23.01.2007
Iar Bruxelles! Naveta noastră cea de toate zilele, către şi dinspre un târg care, deja, îmă provoacă reacţii alergice. Habar n-am ce impresii or avea alţii, însă mie îmi pare din ce în ce mai mult un târguşor de provincie brusc expandat într-un cuptor cu microunde. Nu mă puneţi să explic de ce am senzaţia asta, că n-aş şti cum s-o fac!
Bref! M-a luat valul, altceva voiam eu să vă aduc acum în faţa ochişorilor... Şi anume, primele mele impresii, cu ocazia primei mele excursii (ei, excursie pe naiba! vrabia mălai visează...; evident, e vorba tot de treabă, tot de şedinţe de enşpe ceasuri, tot de fuga-fuga cu sufletul la gură, trezit cu noaptea-n cap şi-ntors acasă după ceasurile când caleaşca se preface, la loc, în dovleac... )
Prin urmare: ajuns aeroport la timp, check-in open (asta arătau display-urile, că, la cele 3 ghişee alocate operaţiunii în cauză, nu era ţipenie!), în fine, agăţat june amploaiat de la "ground services" care se plimba fără griji şi fără scop încolo şi-ncoace, obţinut boarding pass-ul, ştampilat a suta mia oară paşaportul de serviciu , făcut controlul de securitate (evident, piuituri isterice ale porţii din cauză de cizme cu catarame - să te ţii circ la-ntoarcerea acasă! iar o să măp lase belgienii desculţă până se lămuresc că n-am decât nişte amărâte de cizmoace, nicidecum vreo bombă!), ajuns la poarta de-mbarcare, poziţionat strategic la o masă din cafeneaua de lângă şi administrat cu dărnicie stimulente pro-răbdare, recte cafea şi tutun (slavă celui de sus că au mai lăsat ăştia locuri pt. fumat în Otopeni!).
Observaţia dimineţii este... două:
prima: mare aglomeraţie mare, pe zborul de Praga, de pirande, pardailani şi progeniturile aferente, îmbrăcaţi fie tradiţional, fie după ultimul răcnet (de groază, evident!) al modei; subsemnata rămas în creieraş cu întrebarea: ce-or face toţi la Praga? e vreun congres, ceva şi n-am eu habar?!
a doua: la zborul de Bruxelles, este foarte uşor să deosebeşti, dintr-o ochire, turiştii (foarte puţini) de funcţionarii porniţi în delegaţii. această din urmă categorie se subîmparte, la răndul ei, în : junii marca YPS - care suferă că-s doar funcţionari la stat şi se chinuie, cu rezultate hilare, să aibă un look cât mai "corporate", experţii "pe bune" - îmbrăcaţi decent, casual şi cu un aer relaxat, tinzând uşor spre neglijent, funcţionărimea snoabă - înţoliţi "la 4 ace" (în mintea lor, că în realitate...), târând după ei gentoaie bucşite cu numai ei ştiu ce, discutând cu voce tare "probleme de serviciu" (ca să-i remarce publicul) şi fluturând ostentativ varii hârtii. Categoria "funcţionărime" e alcătuită preponderent din cumetre de vârstă medie spre pensie, bine permanentate şi tapate. Dacă le priveşti niţeluş mai cu atenţie, reuşeşti să-ţi dai seama şi care cărei instituţii aparţine. Altă particularitate: circulă numai în grupuri.
Constat, cu maximă uşurare, că eu, echipată în jeanşi negri cu dungi ocre, vârâţi în cizmele cele negre cu catarame brunate, plus pullover de caşmir negru, nu corespund nici uneia dintre categoriile "stilistice" de mai sus.
Deoarece ne apropiem de Frankfurt şi, bineînţeles, s-au pornit turbulenţele (nu ştiu, zău, de unde şi de ce antipatia reciprocă şi aproape fiziologică dintre mine şi oraşul ăsta ...), mă opresc aici cu "pictura", urmând a mă dedica unui pui de somn...
Read more...
M-am gândit că n-are rost să vă povestesc şedinţele alea care chiar sunt serioase, pt. că nu e nici o urmă de haz în ele, doar multă atenţie şi multă oboseală. Însă drumurile spre şi dinspre şedinţele astea au, fiecare, şarmul şi ţicneala proprie. Drumul de întoarcere, de-azi noapte, lipseşte deoarece, ţăndări de oboseală fiind, am dormit cu nesimţire, ca o valiză. Tot de-aia am şi căzut, ca proasta, împiedicându-mă într-o bordură (nouă, proaspătă şi cu muchia perfect ascuţită.... muchia aia care a avut "întâlnire" cu tibia mea)
23.01.2007
Iar Bruxelles! Naveta noastră cea de toate zilele, către şi dinspre un târg care, deja, îmă provoacă reacţii alergice. Habar n-am ce impresii or avea alţii, însă mie îmi pare din ce în ce mai mult un târguşor de provincie brusc expandat într-un cuptor cu microunde. Nu mă puneţi să explic de ce am senzaţia asta, că n-aş şti cum s-o fac!
Bref! M-a luat valul, altceva voiam eu să vă aduc acum în faţa ochişorilor... Şi anume, primele mele impresii, cu ocazia primei mele excursii (ei, excursie pe naiba! vrabia mălai visează...; evident, e vorba tot de treabă, tot de şedinţe de enşpe ceasuri, tot de fuga-fuga cu sufletul la gură, trezit cu noaptea-n cap şi-ntors acasă după ceasurile când caleaşca se preface, la loc, în dovleac... )
Prin urmare: ajuns aeroport la timp, check-in open (asta arătau display-urile, că, la cele 3 ghişee alocate operaţiunii în cauză, nu era ţipenie!), în fine, agăţat june amploaiat de la "ground services" care se plimba fără griji şi fără scop încolo şi-ncoace, obţinut boarding pass-ul, ştampilat a suta mia oară paşaportul de serviciu , făcut controlul de securitate (evident, piuituri isterice ale porţii din cauză de cizme cu catarame - să te ţii circ la-ntoarcerea acasă! iar o să măp lase belgienii desculţă până se lămuresc că n-am decât nişte amărâte de cizmoace, nicidecum vreo bombă!), ajuns la poarta de-mbarcare, poziţionat strategic la o masă din cafeneaua de lângă şi administrat cu dărnicie stimulente pro-răbdare, recte cafea şi tutun (slavă celui de sus că au mai lăsat ăştia locuri pt. fumat în Otopeni!).
Observaţia dimineţii este... două:
prima: mare aglomeraţie mare, pe zborul de Praga, de pirande, pardailani şi progeniturile aferente, îmbrăcaţi fie tradiţional, fie după ultimul răcnet (de groază, evident!) al modei; subsemnata rămas în creieraş cu întrebarea: ce-or face toţi la Praga? e vreun congres, ceva şi n-am eu habar?!
a doua: la zborul de Bruxelles, este foarte uşor să deosebeşti, dintr-o ochire, turiştii (foarte puţini) de funcţionarii porniţi în delegaţii. această din urmă categorie se subîmparte, la răndul ei, în : junii marca YPS - care suferă că-s doar funcţionari la stat şi se chinuie, cu rezultate hilare, să aibă un look cât mai "corporate", experţii "pe bune" - îmbrăcaţi decent, casual şi cu un aer relaxat, tinzând uşor spre neglijent, funcţionărimea snoabă - înţoliţi "la 4 ace" (în mintea lor, că în realitate...), târând după ei gentoaie bucşite cu numai ei ştiu ce, discutând cu voce tare "probleme de serviciu" (ca să-i remarce publicul) şi fluturând ostentativ varii hârtii. Categoria "funcţionărime" e alcătuită preponderent din cumetre de vârstă medie spre pensie, bine permanentate şi tapate. Dacă le priveşti niţeluş mai cu atenţie, reuşeşti să-ţi dai seama şi care cărei instituţii aparţine. Altă particularitate: circulă numai în grupuri.
Constat, cu maximă uşurare, că eu, echipată în jeanşi negri cu dungi ocre, vârâţi în cizmele cele negre cu catarame brunate, plus pullover de caşmir negru, nu corespund nici uneia dintre categoriile "stilistice" de mai sus.
Deoarece ne apropiem de Frankfurt şi, bineînţeles, s-au pornit turbulenţele (nu ştiu, zău, de unde şi de ce antipatia reciprocă şi aproape fiziologică dintre mine şi oraşul ăsta ...), mă opresc aici cu "pictura", urmând a mă dedica unui pui de somn...
Friday, January 19, 2007
Snobii!!!! Nia nia nia nia nia niaaaaaaaaa!!!!!
Aud că, de-aseară până acum, furtuna "comunitară" Chiril s-a transformat, pe la jurnalele băştinaşe de ştiri, în Ciryll!!!!
Măi, dar pricepuţi la traduceri de nume proprii mai sunt bravii noştri jurnalişti!
Măcar de s-ar pricepe doar pe jumătate de-atât şi la folosirea corectă a limbii române!
Leapşa cu secrete... parţiale
Deşi secretul rostit public încetează să mai existe ca atare şi devine, eventual... focul fără de care fumul nu iese, deoarece don'şoara Optzecea m-a somat să răspund, voi încerca să-i satisfac curiozitatea. Asta numai şi numai pentru că neştiindu-mi (încă) tot poporul datele din buletin, secretul îşi mai păstrează, chiar şi parţial, atribute care l-ar îndreptăţi să poarte astă titulatură:
categoria "infracţiuni cu premeditare": începând de la etatea de 13 ani, până pe la vreo 19 (când am început să-mi completez veniturile din surse mai cu aură de "bussiness"), am tot furat,cu dibăcie, de prin toate buzunarele şi poşetele familiei sume mai mici sau mai mari; cu "prada" îmi târguiam nimic altceva în afară de... cărţi! Dacă voiam alte itemuri, le ceream de-a dreptul şi, dacă primeam răspunsuri negative, argumentam şi lansam acuze cumplite dimpreună cu ameninţări de părăsire a domiciliului (în cazul în care îmi doream foarte mult ceva, plusam până la sinucidere) şi, până la urmă,le obţineam. Tutunul se procura simplu, "în natură", direct din rezerva strategică, pentru doctori, a lui taică-meu, înlocuind, evident, golurile cu materiale având o consistenţă similară. Mă tăvălesc de râs şi-acum când mă gândesc la câţi distinşi reprezentanţi ai ordinului medicilor s-au bucurat de cartuşele alea de Marlboro pline cu vată!!!
Din aceeaşi categorie: da, onorată instanţă, recunosc! Până pe la 16 ani, umblam dimpreună cu "fratele meu de cruce" prin podurile caselor vecinilor, evident fără ca bieţii oameni să-şi fi dat vreo încuvinţare şi adunam toate plicurile şi vederile care aveau lipite pe ele timbre datate înainte de 1950! Aşa am făcut rost de o serie întreagă de timbre cu Adolf Hitler (aceeaşi imagine, semiprofil, pe fonduri diferit colorate), din cauza căreia am mâncat o bătaie soră cu moartea atunci când familionul a descoperit ce adunam eu cu sârg prin clasoare...
Categoria "sunt irecuperabili, dar sunt copiii noştri" : în vremurile străvechi ale copilăriei mele, pe când toţi ceilalţi congeneri se străduiau să-şi încropească cele mai impunătoare colecţii de surprize de "kent", "tipi-tip" şi altele asemenea, subsemnata colecţiona...lame de ras, noi şi perfect ascuţite. Colecţia mai supravieţuieşte şi azi, în vreo 2 cutii de pantofi aflate în podul casei din buricul târgului, unde mi-am petrecut primii 17 ani de viaţă.
Categoria "muncă cinstită" : în vremea claselor a V-a până-ntr-a X-a, mi-am câştigat banii "de coşniţă" compunând, "pe comandă", scrisorele de amor destinate nenumărator duduci. Tarif unic: 30 de lei bucata. Scump, dar cu efect garantat! Partea mai nasoală era aia că multe dintre respectivele duduci îmi erau colege şi eram nevoită să ascult ore în sir discuţii despre cât de mult o iubeşte cutărel pe cutărica, după cum rezultă din scrisorică. Ba chiar mai mult, eram nevoită să-mi dau şi eu cu părerea. Credeţi-mă pe cuvânt, efortul de a nu izbucni într-un "fă, proastelor, io am scris toate biletele astea, cutăreii nu vor altceva decât să vă facă capul mare ca să v-o tragă!", era extenuant.
Fără categorie specifică: am primit, o singură dată în viaţă, şpagă! O roată de caş de vreo 12 kile, de la Braşov, de la o asistentă medicală, ca s-o mut printre primele în lista celor care aşteptau contracte de muncă în Italia!!! În schimb, n-am dat niciodată şpagă nimănui, pentru că nici nu mă pricep şi nici nu vreau! De ce? Iac-aşa,de-a dracu' ce-i pielea pe mine!!!
În fine, pentru că mie nu prea-mi place să mă joc cu secretele nimănui, o să pun punct. asta nu înseamnă că dacă cineva dintre voi simte nevoia unei...spovedanii, nu poate s-o facă!:)))
NOTĂ: poza aparţine unui produs de dres glasul. Nu ştiu cât e de bun, pentru că n-am avut nevoie de aşa ceva niciodată...
Read more...Friday, January 05, 2007
Ştirea zilei...disperare mare!
Jale maximă!
Şed cu Zaza-n telefon. Turbează. După ce că tocmai i-a crăpat modemul, a constatat că titulara postului de "la colf" i-a depozitat, cu gingăşie, una pereche underwear în... bibliotecă, fix peste "Breakfast at Tiffany".
Vă salutez, am consemnat pentru posteritate.
Control freak
Îngrozitor! Cumplit! Traumatizant!
Lăsând de o parte faptul că, din acest motiv, fui nevoită a răspunde de enşpe ori întrebării "da' ce-i cu tine în halul ăsta? ţi-e rău?" (răspuns, evident puţin şocant şi suficient de dezamăgitor pentru curioşi), senzaţiile prin care am trecut până acum vreo jumătate de ceas când am ajuns, finalmente, în vastele mele apartamente şi lucrurile au reintrat pe făgaşul lor normal fură, alternativ şi concomitent, următoarele: febră, dezechilibru, confuzie, furie, frustrare, senzaţia că mă preumblu prin instituţiunea unde cu onor funcţionez, nu goală (pt. că asta n-ar fi aşa o tragedie, subsemnata nesuferind de pudibondericiozităţi) ci lipsită de mâini, incapabilă de orice, incapabilă până şi de a ţine minte simplul fapt că azi este vineri, iar nu miercuri, nu luni şi nici duminică, deşi mi s-a comunicat de cel puţin 27 de ori faptul.
N-am putut da telefoane pentru a da ordine şi indicaţii, n-am putut primi apeluri pentru a mi se raporta sau, după caz, aduce elogii.
Promit în mod solemn şi cu mâna pe obiectul profundei mele tulburări de azi, că n-o sămi mai uit nici o dată celularul acasă!!! Dixit!
Read more...Thursday, January 04, 2007
Aqua Tofana
Ma autre vie
m-ar otrăvi cea mai mare
parte a vremii,
şi m-ar învia,
ma vie, ah!
pentru cîteva ceasuri, cîndva
cînd plouă-n rafale şi
n-are manta de vreme rea.
T`es faché
înfăşat mult prea limitativ
în turnul tău de fildeş,
dezancorat.
Amoureux!
Am un rău,
alergie la îndrăgostire;
m`en fiche, deşi
mă-nfigi în miezul lumii
ca pe un cuţit
ruginit.
NOTĂ: Vechiturile de faţă se dedică, acum, onorabilei Zaza, care a izbutit astăzi a mă zvîrli în butoiul cu melanholie, provocându-mă să scotocesc prin saltarele cu rătăciri ale tinereţelor. (mozaicul original se găseşte, pentru cine are drum pe-acolo, la Museo Archeologico Nazionale di Napoli)
Curăţenie...
Zăpadă mocirlită, soare, copaci despuiaţi, trafic alandala, început de an cu năvală de amintiri, melanholie, zâmbete, străduţe, case vechi, bălării ninse, tabac, vin roşu, aspru ca primul ger, în cupe desperecheate, umbrele cu patru roţi, la comandă, numai pentru traversat bulevarde, nişte colţuri de vară, mototolite-ntr-un buzunar, lene, vremuri de zavistie neştiută, iarăşi soare strecurat, linişte, sssst, ceasloave prăfuite, scrisori vechi, s-ar putea rescrie cu ele istoria unei jumătăţi de ţară, frunze, foşnete, frunze, umbre, 
faţade, poveşti, amintiri de dinainte de fiecare dintre noi, o livadă cu meri bătrâni, un balansoar, o ramă, pendula, fum, două castele anume, unele tristeţi, un zâmbet, un halat de mătase, drumuri, chemin du fer, oboseală, cafele negre, roşu, negru, fum, un măr....
Subscribe to:
Posts (Atom)
