Bibliotecarul nu se ocupă numai cu...răsfoitul

Acum câtăva vreme, nu chiar de demult însă nici tocmai ieri, duduca Zaza mi-a tras un perdaf straşnic, ce suna, condensat, cam aşa: "Te-ai tâmpit de tot! unde naiba e Aquiu aia cu care discutam literatură?! mi-e dor de eaaaaa!!!" După care au urmat o frână neprogramată şi o bălăcăreală straşnică îndreptată către un "băeat de băeat" care-şi juca jipanul în pinteni cam pe două benzi, atentând la integritatea eroicei Zoe (despre al cărei curaj am aflat cu altă ocazie).

Bref, intro-ul de faţă se dorşte a fi o succintă expunere a motivului pentru care încerc eu acum să mă scuz, pitindu-mă pe după cais...De altfel, Zaza ştie foarte bine că nu ceea ce am eu a vă zice acum constituie pretextul central datorită căruia am încasat perdaful menţionat, însă, oricum, este totuşi unul dintre celelalte motive importante.

Ce voiam să vă spun? Ah, da! Doream să-l pârăsc pe domnul Bibliotecar. Aflaţi că, în ultimele luni, domnia sa şi-a cam băgat picioarele în el de home management şi a tot meşterit la isprava asta pe care v-o prezantez în 3 poze! Iar subsemnata a depus oareşce eforturi în susţinerea acestui demers din postura de "cap limpede" (eu şi cap limpede! in fine, mi se mai întâmplă şi mie momente de-astea...) Restul îl veţi putea afla prin vreo câteva librării, în săptămânile ce urmează...şi la un târg de carte de prin urbe.

Read more...

Despre râsete nu demult întâmplate…

viaţa ca un foileton dintr-o revistă oarecare
ce creşte zilnic mereu un nou episod
nu numele sunt importante ci firul intâmplarilor
citind zece douăzeci o mie de pagini
macin întrebări şi probleme străine
instantaneu schimb o stare de spirit cu alta total diferită
pe urmă alt flash altă amintire
a ieşit cu ochii inchişi la iveală
nici măcar nu-i nevoie să-mi iau avânt ca sa pot trece
ajunge să păşesc pur şi simplu

un zid înalt şi urât a crescut
la graniţa dintre « aici » şi « dincolo »
nimic nu durează


n-a fost chiar din prima clipă
trecuse deja o groază de vreme de când
era vară
aproape uitasem să respiram de-atâta neclintire
după un timp cineva a tăcut pentru vecie
nu am suflet
vremurile curg încotro le vine
n-are nevoie nimeni de atâtea nuanţe
greu din ce în ce mai greu trezitul de dimineaţă
mi se-agaţă de pleoape prieteni pierduţi în negura sorţii

ne târguim în continuare bilete
la loteria celebră a morţii…

(iar Dumnezeu ăsta ! Chiar, cine-o fi, aşa de important de-l pomeneşte mereu toată lumea ?)

Read more...