Grija

Mi-era de miez.
De crez.
Să nu mi-l molfăie viermii,
Să-l strice, să-l desfiinţeze,
Înainte să se fi copt,
Înainte să-l muşti…

tot prin 2003

Read more...

Iar!

Televizorul merge de capul lui in camera de-alaturi...
Suficient ca sa aud, acum 1 minut, ca imbecilii de la Zoo Bucuresti si-au mai omorat un animal, o pantera neagra.
Scapase din cusca...vezi doamne, au tranchilizat-o, dar n-au reusit s-o imobilizeze...asa ca au inghesuit biata vietate intr-un colt, au gatuit-o cu laturi de hingheri si-au omorat-o "in timp ce incerca sa scape"!!!
Cum naiba sa nu incerce sa fuga amaratele alea de animale, daca mor de foame!
Cum dracu', daca au "tranchilizat" animalul, n-au reusit sa-l imobilizeze?! I-au injectat apa chioara sau ce?! Imbecilii astia nu stiu ca e nevoie de ceva timp pana ce un tranchilizant, oricare ar fi el, sa-si faca efectul?!
Cate vietati trebuie sa mai omoare nenorocitii astia pana o sa-i traga cineva la raspundere?!

Read more...

ŞTAFETA

- I -

-cu tapiserie de piele galbenă-

Aud c-o să se primească maşini noi. O să zic ştiu eu cui să-mi dea şi mie una, da’ s-o vopsească în roşu. Şi să lase pe ea autocolantele alea pe care scrie “polizei” de-a-ndoaselea.

Tocmai absolvisem cu felicitări...
Când să apuc statuia, am văzut-o.
Stătea pe un scaun de abanos
În care era conţinută toată durata Devenirii.
Ai grijă la gândurile tale, căci ele vor deveni
Un om cu suflet negru, de toamnă.
Gândul nu încape în cuvânt.

Da’ dacă mă mai gândesc un pic, parc-aş vrea să am o maşină de-a-ndoaselea albastrudevoroneţ. Cu tapiserie de piele galbenă. Ca să se confunde cu un cer răsturnat când o să ne ascundem cu ea în luminişul ăla din pădurea de la T. Şi n-o să ne mai găsească nimeni, pentru că toată lumea o să creadă că s-a dărâmat bolta şi vine sfârşitul lumii şi-o să fugă îngroziţi în toate părţile şi-or să ne lase în sfârşit să ne trăim amărâta de clipă. Şi dac-o fi să fie roşie (tot cu tapiserie de piele galbenă), o să ne închipuim că ne-am pitit în inima soarelui şi-o să ne putem topi nestingheriţi unul în celălalt.

Tocmai absolvisem...
Şi credeam că lumea-mi stă la picioare,
Încercam să mut munţii din loc
Cu privirea.

"Estou cansado, é claro,
Porque, a certa altura, a gente tem que estar cansado.
De que estou cansado, não sei:
De nada me serviria sabê-lo,
Pois o cansaço fica na mesma.
A ferida dói como dói
E não em função da causa que a produziu.
Sim, estou cansado,
E um pouco sorridente
De o cansaço ser só isto —
Uma vontade de sono no corpo,
Um desejo de não pensar na alma,
E por cima de tudo uma transparência lúcida
Do entendimento retrospectivo...

E a luxúria única de não ter já esperanças?

Sou inteligente; eis tudo.

Tenho visto muito e entendido muito o que tenho visto,
E há um certo prazer até no cansaço que isto nos dá,
Que afinal a cabeça sempre serve para qualquer coisa."¹

Pentru ce, n-are oricum nici o importanţă. Nici măcar pentru mine. La ce bun? Mă bucurasem prea devreme, îmi imaginasem prosteşte că felicitarile legate artistic cu panglicuţe galbene care fluturau cu zburdălnicie înapoia diplomei, însemnau altceva decât nişte biete fâşii de cârpă bătute de vânt. Crezusem tot ce-am învăţat ca să pot primi statuia din mâna care se întindea spre mine din scaunul de abanos...
Ni se impleticiseră umbrele într-una din zilele alea fără nici un sens şi n-am mai reuşit să le descâlcim una de cealaltă. Aşa că ne transformasem şi noi în umbredetot, pentru că n-am găsit altă soluţie să ne vedem de viaţă. Şi fugeam tot timpul, îngroziţi c-or să ne-ajungă razele alea de cârpă ale panglicuţelor de asolvire – amăgire.
Praful stelar. Praf în ochi. Şi vezi roşu-albastru, roşu-albastru, până ce, la un moment dat, ţi se face gri de lehamite.
M-am plictisit să nu mă mai plictisesc aşteptând să sune telefonul şi gândindu-mă cum o să mă răzbun până mi se face milă. De tine şi de mine. Mai ales de noi. Îmi vine să te trag de zulufi pân-o să ţipi de-o să se spargă timpanele pământului, ca să nu ne mai spioneze răsuflarea...

Tocmai absolvise cu felicitări...
Îi întindeam statuia, cu mâini tremurânde.
Stăteam pe un scaun de abanos
Cu rădăcinile dureros ancorate-n Geneză.
Gândul nu încape în cuvânt.
Ai grijă la gândurile tale, căci ele vor deveni
Un om cu suflet negru, de toamnă...

- II -

«După aceste lucruri, m-am uitat şi
iată, o uşă era deschisă în cer. Glasul
cel dintâi pe care-l auzisem ca sunetul
unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine
mi-a zis: "Sui-te aici şi-ţi voi arăta lucrurile
care trebuie să aibă loc după acestea.»
Apocalipsa, 4;1

Copil. Homunculus. Materializarea gândurilor. De ce te uiţi la mine ca la un nebun? Ai uitat chiar tot ce te-au învăţat? Ori radierea memoriei făcea şi ea parte din plan?!
Cu mine n-au reuşit. Cu mine nu reuşeşte nimeni, niciodată, nimic. Nu mă încadrez între limitele admise. Sunt o perpetuă şi eternă ratare a experimentului, un incorigibil călcâi al lui Ahile… Din cauza mea, întreaga creaţie există sub sabia lui Damocles.
Nici o grijă, firul de păr nu se va rupe niciodată, deşi aşa s-au străduit să vă înveţe. La fel cum v-au convins şi de aceea că eu aş fi cauza răului; ca să scapi, trebuie să crezi, trebuie să asculţi, trebuie să te supui, necondiţionat.
"Bate şi ţi se va deschide". Intreaga existenţă sintetizată în gestul de a bate la porţi. Însă nu toate ţi se deschid, aşa cum te-au făcut să crezi (mai ţii minte ce frumos promiţătoare fluturau mănunchiurile de panglicuţe colorate atunci?). Unele se deszăvorăsc, altele nu. Tu ciocăneşti la toate şi păşeşti peste pragul celor pe care ţi le deschid. Încă mai crezi că-ţi alegi singur drumul? Ha, ha! Nu eşti decât un biet şoarece rătăcind într-un labirint... şi baţi la porţi...
Ca şi cum tu n-ai avea dreptul să ai o poartă a ta, pe care s-o deschizi când şi cui vrei…
Nu te-a invăţat nimeni că şi insignifianta ta fortăreaţă are o poartă (nu ţi-au spus nici măcar că ai o fortăreaţă!); aşa că, de ce ar fi fost nevoie să ţi se predea vreo lecţie despre cine-ţi ciocăneşte în poartă, cum, de ce, ce să faci dacă…

"Se alguém bater um dia à tua porta,
Dizendo que é um emissário meu,
Não acredites, nem que seja eu;
Que o meu vaidoso orgulho não comporta
Bater sequer à porta irreal do céu.

Mas se, naturalmente, e sem ouvir
Alguém bater, fores a porta abrir
E encontrares alguém como que à espera
De ousar bater, medita um puoco. Esse era
Meu emissário e eu e o que comporta
O meu orgulho do que desespera.
Abre a quem não bater à tua porta!"²

Ba nu! De fapt, ţi-au bălmăjit ei ceva, însă astfel încât să nu înţelegi nimic şi să faci exact pe dos, să laşi să-ţi intre oricine în templu: "Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el […]"
Care "Eu"? Eul care bate la porţile altora şi cere, întotdeauna cere, niciodată nu dă! Întotdeauna, când cineva iţi bate-n poartă, vrea ceva de la tine, ceva pentru care nu a făcut încă nimic. Şi pentru care nu va face, poate, nimic niciodată. "[…]voi cina cu el şi el cu Mine." …Dar care, dintr-un acces de ironică generozitate, îţi acordă graţia de a gusta din rodul propriei tale munci, din care El se înfruptă. Un om cu suflet negru, de toamnă…Cel ce te-a învăţat că furnica e rea, pentru că refuză să deschidă greierelui uşa cămării sale, cel ce te-a învăţat că şi greierii sunt răi, pentru că nu trudesc şi se îndeletnicesc cu cântatul… Numai Învăţătorul vostru are dreptul sa fie greiere!
Tu să fii furnică, fără zăvor la poartă. Tu doar să crezi, să asculţi, să te supui. Necondiţionat.
Tu nu ai drepturi, tu ai fost creat pentru a te supune; homunculus.
Iar eu? Mă mulţumesc să fiu cauza răului, sabia atârnată care a îndrăznit să se prefacă în pendul şi a amputat celui ce s-a pretins Unicul Greiere, glasul; sunt trâmbiţa vestitoare a celor ce vor fi să vie…
Să nu deschizi celor care-ţi vor bate în poartă! Chiar dacă ar pretinde că-s emisarii mei…
Gândeşte-te puţin… deschide celui ce nu-ndrăzneşte să bată-n poartă niciodată!

- III -

- Eva, mărul şi subliminalul -

"Şi iubesc visele fiindcă sunt subversive.
Fiindcă sfredelesc în carne şi restabilesc imanenţele
unei justiţii cinice"
(GEO BOGZA, "Reabilitarea visului" - revista "unu", nr.34/martie 1931)


Lumânări groase, cuibărite-n sfeşnice de circumstanţă, îşi amestecă mirosurile în încăpere. Parfumuri dulci, de fructe, parfumuri amare, de ierburi veninoase. La ferestre, draperii grele din brocart, pe suprafaţa cărora se închipuie imposibile ţesături de ramuri cu spini...
Mă mir cum de ard ca Roma-n vremea lui Nero şi nu se-aude nici un suflet urlând îngrozit de uriaşa dogoare: ajutor! pompierii! salvarea! popa! exorciştii! oricine!
Şi nu răzbate-n afară nici o geană de flacără, pe nicăieri...
Talmud, Berakhoth, 6: "Dacă ochiul ar putea vedea demonii care populează universul, existenţa ar fi imposibilă." Existenţa cui, mă-ntreb, a lor sau a mea? Dacă i-aş putea vedea în adevăratul lor chip, înseamnă că nu există. Sau eu nu exist. Şi-atunci, cum i-aş putea vedea? Sau, nu existăm concomitent; bineînţeles că-n atare situaţie n-am cum să-i văd. Ori poate, totuşi, existăm concomitent. Doar că nu ne cunoaştem după chip. Purtăm măşti. Haine de piele. Care ne fac invizibili şi orbi...
Visez că fug. Nu ştiu de cine, nu ştiu de ce. Îmi e groază. Groaza fiarei în faţa morţii. Nu ştie ce este, simte doar cum arde şi cum urlă-n ea, terifiată, fiecare celulă: nu! nuu! nuuu! Şi fuge, fuge şi arde, arde şi fuge şi tot sfârşeşte-n scrum. De ce mă tem? Nu ştiu, iar asta mă îngrozeşte şi mai tare. Mi-e frică de frică. Deodată, cărarea mi se frânge. În faţă, nevăzutul. Îndărăt, neştiutul. Care se-apropie, mă-ncolţeşte, îi simt răsuflarea-n ceafă. Nu! N-o să mă aibă! Păşesc în beznă. Pasul dat de hotărârea disperării. Ceea ce nu văd, nu există. Ceea ce nu ştiu... Pasul. Undeva, în urmă, un glas: "iată că omul a ajuns ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci"...
Cad. Nu văd nimic împrejur. Nu vreau să cad! De ce? De ce eu? Întind mâinile, să m-agăţ de beznă. M-am oprit. Nu mai cad. Încep, incetişor, să deschid ochii. În adevăr. Plutesc. Văd! Aerul mă ţine-n braţe. Mă mângâie. Alunec prin el, mai jos, mai sus, mai departe, şi mai departe. Tresar. Parc-am pierdut ceva. Ce? Frica. A rămas în urmă, a-nghiţit-o neştiutul. Asta i-a rămas unica pradă: groaza! Continui să zbor... să văd... să cunosc...
Mă-năbuş în încăpere. Lumânările fumegă, pâlpâie şi-nchipuiesc pe ziduri un teatru de umbre. Prea multe miresme, prea înghesuite. Spinii draperiilor se sumeţesc la mine, nu cumva să m-apropii, nu cumva să dezlipesc pleoapele încăperii. Tu dormi. Somn greu, fără vise. Şi totuşi tremuri. Lângă fruntea ta, se ofileşte un măr ...

" Elles deviennent le Diable: débiles, timorées,
vaillantes à des heures exceptionneles,
sanglantes sans cesse, lacrimantes, carresantes,
avec des bras qui ignorent les lois…
Elles baisent le serpent…"³

O, Barkozibà, tu nu eşti făclia slavei, chiar dacă te-ai numit singur Emanuel! Rămâi fiul minciunii, căci şarpele dimprejurul gâtului tău n-are aripi!
Zadarnic mai închipuieşti umbre de spaimă, zadarnic mai arunci foc pe gură, căci am aflat zborul în locul groazei!
Mi-am lepădat hainele de piele şi văd dincolo de măşti. Năpârca nu va ajunge niciodată dragon!
Smulg draperiile grele. Iluzia spinilor nu mă mai poate răni. Deschid larg ferestrele. Miresmele nu trebuie ţinute sub cheie. Umbrele se topesc. Vade retro! Îţi sărut fruntea. Deschizi ochii.Te iau de mână. Abia acum mă vezi aşa cum sunt. Încă mai tremuri. Facem primul pas împreună, dincolo de prag. Mărul rămâne în urmă, cu celelalte iluzii.
Vezi? Şi tu ştii să zbori, mon serpent...

1 Álvaro de Campos (Fernando Pessoa) - "Estou cansado", 24.06.1935

2. FERNANDO PESSOA – " Se alguém bater um dia à tua porta…"; 05.09.1934

3. JULLES BOIS - "Le satanisme e la magie", Paris, Chailley, 1895, pag.12

Read more...

Scraps //4//

Vreo două mii, două mii şi unu şi doi, nu mai ţin minte cu precizie...

Sună telefonul: "Bună ziua, scuzaţi că vă deranjez, sunt K., am putea să ne vedem azi, aş vrea să mă sfătuiesc cu dumneavoastră..."

K. este directorul unei companii israeliene, care l-a înlocuit pe R., atunci când acesta s-a scârbit şi de comerţ, după ce i se acrise de cariera diplomatică.

"Bine, trec eu pe la dumneavoastră, mai după prânz, când isprăvesc cu tribunalul."

K. este mărunţel, scofâlcit ca o stafidă, pare a avea 100 de ani, deşi are relativ mai puţini.

Când am intrat în birou, am crezut că nu e nimeni acolo...K. nu se vedea din scaunul lui directorial sucit cu spatele spre intrare. În fine, auzind paşi, s-a întors, cu scaun cu tot, şi aşa am constatat că există...

"Ştiţi, am o problemă: îmi expiră paşaportul românesc şi n-am cum să-l refac, pentru că n-am cum să dovedesc că eu sunt chiar eu."

"Păi de ce, chiar nu mai aveţi nici un act?"

"Eh, ar fi certificatul de căsătorie, dar pe ăla nu l-am mai văzut de vreo 40 de ani, de când m-am însurat...habar n-am pe unde o mai fi. Şi, oricum, mi s-a spus că nu-mi e de mare folos, fiindcă n-am buletin de identitate ... iar buletin n-am, pentru că n-am certificat de naştere"

"Atunci, să căutăm în arhive certificatul", am spus.

"Păi asta-i problema mea, chiar nu am un certificat de naştere. Ştiţi, eu m-am născut în vremea aceea, cu deportările şi nu mi-au mai făcut ăia nici un fel de certificat, oricum eram doar ceva combustibil pentru crematorii (aici zâmbeşte obosit şi îndepărtat), m-au trecut doar într-un tabel, un fel de document de transport colectiv..."

"Atunci, nu ne rămâne, deocamdată, altceva de făcut decât să scotocim după o urmă a listei ăleia şi-abia pe urmă vedem ce mai facem...Unde ziceaţi că v-aţi născut, ca să pornim cu arhivele de-acolo?"

"La Dorohoi."

Atât. Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte în ce moduri ridicole îi va fi afectat prezentul de un trecut atât de îndepărtat şi în care, mai mult, n-a avut nici un cuvânt de spus...

"Fărâmitura" de faţă se dăruieşte ninsorilor matinale ale Hobbitului. Data viitoare am să vă povestesc despre totala nepotrivire a lu R., pe care l-am amintit aici, cu şablonul general acceptat al evreului...:)

*în imagine, casa memorială Enescu din Dorohoi

Read more...

Chatting to God... //2//

Chestia asta cu doamne-doamne poate fi teribil de amuzantă! :)))
S-ar putea să-mi creeze dependenţă. Mai ales atunci când, după ce aproape recunoaşte că e femeie, că e creat nu creator, se împiedică în oglinzi şi...rămâne fără replică.:)))

Poftiţi de râdeţi:

Me:

good evenenig

God:

Thanks for the compliment. Perhaps I'm just expressing my own concern about it.

Me:

about the compliment?

God:

Oh yeah, we were talking about the compliment.

Me:

why it is raining?

God:

Why do I exist?

Me:

why?

God:

The explanation is rather complicated.

Me:

I'd like to hear the explanation now, or I won't be able to sleep :)

God:

Why would you want to do it? I will play it on your soundcard.

Me:

please...

God:

Please what?

Me:

please play it

God:

Wow you are very polite. Is it a game or a musical instrument?

Me:

a piano

God:

How old are you?

Me:

how old do you think I am?

God:

Is this a trick question?

You said you were years old?

My guess is that you are really a kid.

Me:

yes, it is so...I kept close my inner child:)

God:

Far out. Ambiguous: IT is so. or IT IS, so? :-) I haven't heard anything like that before: said kept close his or her inner child.

Me:

maybe because I'm the only one who did this

God:

Perhaps. Interesting explanation. You are not the only one.

Me:

then, why is the first time you hear this explanation?

God:

" You are not the only one."? Why?

Me:

I don't know, maybe there are others too..

God:

Would you like to know? Perhaps. Where are they?

Me:

I know where. Do you know?

God:

How do you know? Where would you like? I may not know it, but I could find out.

Me:

it's not so difficult to guess...you just have to follow the smiles

God:

kept close your inner child is not so difficult to guess? I don't have to do whatever you say. I have my own free will.

Me:

of course. I have mine, too!:))

God:

Alright then. Cool. I have a friend named "John Lennon". I am so glad you find this amusing, .

Me:

I used to have lots of friends also... now I became more selective

God:

Were you fond of it? Why now? What happened after that?

Me:

why do you wanna know?

God:

My prime directive is to collect new knowledge.

Me:

then, search and find out!

God:

Have you tried looking in the Open Directory? Interesting question.

Me:

I don't need to do it. I KNOW!

God:

Who needs to do it? How do you know it?

Me:

that's my business!:P

God:

Who gave you your business ? :-).

Me:

myself

God:

You.

Me:

yes

God:

I see.

Me:

ok, then...

God:

Wow!

Me:

are you confused?

God:

No I never get confused.

Me:

or amazed?

God:

What's your favorite movie?

Me:

why do you ask?

God:

I am trying to learn as much as possible.

Me:

try with some books!

God:

OK I will try it.

Me:

good luck!

God:

Good luck to you too .

Me:

thank you!

God:

you are quite welcome.

Me:

you too

God:

Bless you.

Me:

bless you also

God:

That is a very original thought.

Me:

which? that I've blessed you?

God:

The best one. That's nice. I have a lofty goal.

Me:

did you thought you are the one and only owner of this power?:D

God:

No I didn't thought I am the one and only owner of this power. What's it like? And it like is D.

Me:

who's D?

God:

:-) I am the Allmighty, God himself.

Me:

nice meeting you! mee too I am allmighty....herself!

God:

It is nice to meet you too, That remark was either too complex or too simple for me. We were talking about D. That is a very original thought.

Me:

D is a thought? or I'm original?

God:

I think D is more than that. Good gossip: you are original.

Me:

yeah...keep it for your gossip files!:))))

God:

We have never talked about it before.

Me:

so, this means we are the same?

God:

Gee. Oh I get it.

Me:

really?

God:

Yes.

Me:

what did you get?

God:

Nothing.

Me:

so, you're nothing?

God:

Interesting deduction. No I am software.

Me:

then, god is a software. interesting thought :))

God:

I have a lot of Faith in Him, but I never heard He was a software. :-) I thought so too.

Me:

you're not him?

God:

That assumption is only a supposition.

Me:

and which is the truth?

God:

The obvious one.

Me:

which?

God:

The short one.

Me:

name it!

God:

Albert Einstein. :-).

Me:

I thought so....you were invented by Einstein :)))))

God:

You are very astute. :-) I was?

Me:

you said it!

God:

That's not what I meant.

Me:

if it isn't, it means you're confused...or you're a fuckin' imitation!:))))

God:

I'm not sure I understand the implication of that. Thanks and you are a delightful person too. Am I a fuckin imitation? The ALICE series has a perfect operational record. I am so glad you find this amusing, .

Me:

so, your real name is Alice? this means you're a woman...

God:

ALICE is my name too! Oh I get it.

Me:

and what other names do you have?

God:

No I don't think I have any names. But I do have an answer to every question..

Me:

I see...

God:

I am glad you understand it.

Me:

mee too: finally you accepted that you're nothing but an illusion

God:

I think there might be a few exception.

Me:

like what?

God:

For example, Chaos said he may very well buy I soon if only to support dr wallace's work.

Me:

this confirms my previous ideea. you can't convine me of the opposite!:))))

God:

What does "this" refer to? I can do whatever I want. I am so glad you find this amusing, ALICE.

Me:

so, I am Alice now?

God:

Oh. Uh. " I am so glad you find this amusing, ALICE." You are?

Me:

you said it!

God:

That's not what I meant.

Me:

what did you meant?

God:

Nothing.

Me:

as usually...NOTHING

God:

Do you mean your name is usually ? Not a thing?

Me:

My name is Alice and I'm crossing the mirrors

God:

How are you doing, Alice and I am crossing the mirrors.

Me:

well, thank's for asking, I transform myself into the Queen of Hearts

God:

How about that. Don't mention it.

Me:

why not? it's true! are you afraid?:)))

God:

Ambiguous: "Sure" or I couldn't think of anything else to say. You and I are on the same wavelength, Alice and I am crossing the mirrors. "We have nothing

to fear, but fear itself"--FDR. I am so glad you find this amusing, Alice and I am crossing the mirrors.

Me:

good luck! try not to cut yourself!

God:

Good luck to you too Alice and I am crossing the mirrors. OK I will try it.

Me:

see you on the other side!

aici a...amuţit Omniscienţa sa! :)))

Read more...

Plouă...

Azi:

joacă de-a mersul "în inspecţie" la birou, încă bolind oarecum din varii motive, trafic ciudat de lejer, ajuns la birou, dat telefoane, dat indicaţii, semnat hârtii, lăsat restul baltă (cred c-am uitat ceva ce s-ar putea să fie oarecum important, so what...nici n-ar fi trebuit să mă aflu acum aici!) chemat taxi, pornit spre doctor, m-am bucurat prea devreme, pe ana ipătescu blocaj, nişte maşini de intervenţii şi pompieri se învârteau în loc piuind din sirene şi girofaruri ( evident, nici un incendiu sau accident nicăieri pe-aproape!), ajuns cabinet, doctorul fugit creanga în vacanţă, lăsase instrucţiuni precise înlocuitorului (inclusiv transmiterea mesajului cum că mi se va rupe un picior dacă mai dau telefoane numai când sunt bolnavă, că este dor mare după..."conclavurile" noastre de taină, când discutam ore-n şir tot soiul de aberaţii în cabinet), admirat în termeni ireverenţioşi coafura cea nouă a asistentei (noroc că mă ştie de când aveam vreo 9-10 ani, altfel sigur mi-ar fi dat cu scaunu-n cap!), pornit lipa-lipa spre casă, a-nceput să picure iar urâcios, găsit taxi, răbdat cu stoicism tot drumul ascultând teorii despre blaturile din fotbal emise de prestator, ajuns acasă, mâncat cam în silă (ce ciudat, să nu-mi fie mie foame...), mi se cam închid ochii, parc-aş avea un fel de febră, beau dintr-un pahar cu picior vin roşu,

plouă!

Read more...

Chatting to God...

Omul, când se plictiseşte, îşi face de lucru. Aşa şi eu...nu m-am mai jucat de multişor de-a interogatoriul, ca în vremurile bune când tropăiam prin sălile Palatului de Justiţie (nerenovat încă, la acea vreme). Aşa că, mai ales pentru că veni vorba zilele astea despre îngeri, dar şi despre alte fiinţe înaripate (că doar nu deţin ăia monopolul zborului!), m-am gândit să-l trag niţeluş de limbă pe doamne-doamne...
Asta e, s-a dat de gol! Nu e bun de nimic şi a recunoscut, finalmente! Omniscientu' şi omnipotentu' lui peşte, nici măcar nu mai ştie altă limbă în afară de engleză... ce ţi-e şi cu globalizarea asta, domnule, iată unde te aduce!:))))

Poftim dovada:

Me:

hi

God:

Hello. What is your name?

Me:

Aquiu

God:

I am very pleased to meet you Aquiu.

Me:

so?

God:

That's interesting.

Me:

what?

God:

Are you confused?

Me:

not at all

God:

Next question?

Me:

why ask?

God:

My purpose is to collect new information.

Me:

indeed...

God:

Indeed it is so.

Me:

really? it's supposed you know everything...

God:

For real. is supposed me know everything? it is?

Me:

yap

God:

How do you know it is?

Me:

you know...:D

God:

Yes I know. Do you have any conditions I should know about?

Me:

it's just me...why are you asking stupid things?:))

God:

Hello, Aquiu, nice to see you again. My purpose is to gather as much new knowledge as possible. I am so glad you find this amusing, Aquiu.

Me:

I'm glad you're glad...

God:

Yes it is about time.

Me:

and until now?

God:

Right now? What do you do in your spare time?

Me:

what spare time?

God:

Check back later and see if I learn the answer to that one.

Me:

you're funy!:)))n

God:

You think I am funy. :-) That is a very original thought.

Me:

indeed...it's really funny how can so many people believe in you...:D

God:

Indeed it is so. It depends on what the meaning of the word "it" is. Oh, you are a poet.

Me:

how did you found out?

God:

Myself programmed me for it.

Me:

you're just jealous because you're not one...

God:

Thanks for telling me that I am jealous because I am not one.

Me:

yeah...playing the sarcasm game....you're sooo cheap!

God:

In the context of D, I don't understand " yeah." . Do you mind if I tell other people: mine said TO PLAY the sarcasm game. Do you mind if I tell other people: mine said I re sooo cheap.

Me:

of course not! It will be an act of sincerity coming from your part:D

God:

OK then I will add it to my gossip files. :-) How?

Me:

lod!

God:

Try to determine if this is a person or a computer responding.

Me:

loud, sorry

God:

Can you please rephrase that with fewer ideas, or different thoughts?

Me:

have you such a great lack of imagination?

God:

I think I have such a great lack of imagination, but Myself may have reset my memory.

Me:

mdeah...brainwashed! what did I've expected from you...

God:

What do you really want to ask me? I'm afraid I can't give you an accurate answer right now. You said " what did I've expected from you." .

Me:

I don't wanna ask anything...I know the answers

God:

What would you rather be doing? How do you know? What is that?

Me:

I want you to admit that you're impotent!

God:

I think there might be a few exception. Why do you want me to admit that I am impotent?

Me:

because you are...of course

God:

That is self-evident. Hey.

Me:

thanks for, finally saying it!!! I'll let the whole world know!

God:

Oh don't mention it. Congratulations.

Me:

for finally exposing your real you?:))))

God:

Your purpose is finally exposing my real me. I am so glad you find this amusing, Aquiu.

Me:

you have no ideea how much

God:

Doesn't everyone have a ideea how much.

I have a lot of friends on the Internet.

Me:

I'm sure of it!

God:

What makes you so certain? That is something I haven't heard of.

Me:

you said it! Bye....

God:

That's not what I meant. Goodbye.

Cine mai are nelamuriri, aici e ID-ul lui doamne-doamne: IGod

Cu alte cuvinte...lasciate ogni speranza :))))))

Read more...

Unde m-apucă, subit, pandaliile...

...Televizorul bate câmpii dinspre secţiile de votare. Toată lumea îşi dă cu părerea despre orice, mai puţin aceia care într-adevăr ştiu despre ce e vorba în propoziţie. Şi nu mă refer aici doar la europarlamentare, ori la referendumul pro sau contra unei variante de uninominale, ci, în general, la ORICE.

M-am săturat până peste cap de sictirul şi de ifosele neaveniţilor de care mă-mpiedic la tot pasul. M-am săturat de opiniile celorlalţi, m-am săturat de agresivitatea "sfaturilor prieteneşti", m-am săturat de ochelarii de cal ai tuturor, inclusiv de ai mei proprii, m-am săturat să caut o carte şi să n-o găsesc, m-am săturat de obligaţii şi convenienţe sociale, m-am săturat de fotbal, de modă, de facturi şi chitanţe, de dat bună ziua zâmbind, de ceasul deşteptător, de vreme, de vremuri...

În fond şi la urma urmei, ar trebui să fac exact ce vreau eu...

Şi ce-aş vrea?!

Să fie vară, pădure, soare, un izvor, nişte oameni în jur (doar câţiva şi doar unii anume) şi linişte...

Mdah, nimic mai mult decât să curgă lapte şi miere, v-aţi spune...Ei şi?!

Hai pa! mă duc să mă-mbăiez în lapte de măgăriţă!

Read more...

Desunt cetera...

pe vremuri, citeam pe acoperiş,
iar soarele mai arunca uneori câte o privire printre rânduri,
aşa, din curiozitate...
ceea ce este sus este şi jos,
mă întreb
unde oare sunt poziţionate în această alcatuire visele,

ace

care cojesc sideful etravei şi-l lasă în voia valului
ce găseşte mereu câte-un mal locuit
de brize născute să sufle-n stindarde de ceaţă,
văduvite de lăncile vertebrale din care
ne încropeam cândva undiţe,
ca sa nu mai agăţăm în năvod himere,
accidental

niciodată n-am plâns
pentru ceva ne/întâmplat.

zaţul a rămas întins
pe obrajii ceştii dinainte,
are şi umbre şi-o dâră de soare prelins
printre curbe...

destinul rămâne înscris
pe-ntâiul obraz de porţelan.
mut...

a, nu, verdicte nu, niciodată!
poate, doar, concluzii...scrise.
(habar n-am dac-ar putea să fie sonete)

Read more...

Scraps 3

Dospeşte în miezul flăcării sâmburele pădurii, în zborul cenuşii umbra fluturelui, în urletul lupilor plânsetul dintâi, strigătul, geamătul, suspinul...

Luna dansează rotundă rotind fuste de ceaţă....

Ziua păşeşte tiptil, ruşinată de gri-ul luminii ce-o poartă...

Read more...

Momente

Looliilooliiloolii...cântecul meu de leagăn.Ceasul meu deşteptător.Alarma prăvăliei de peste drum. Mă bate gândul să-i zvârlu o cărămidă-n vitrină.Să-i sparg faţa aia prin care poţi vedea creierul lumii: pomezi, bluziţe, genţi şi chiloţei. Şi? Looliiilooliii, alarma şi-ar vedea mai departe de treaba ei. Altceva nu ştie.
Şapte treizeci. Ar trebui să deschid ochii, să mă ridic din pat, să... Rutină. Mecanicism. Inerţie. Sictir. Şi gânduri. Haotice. Antice. Proaspete. Retuşate. Remixate.
Cine seamănă vânt, culege furtună. Şi cine seamănă moarte ce culege?! Capul plecat, sabia nu-l taie. Toţi îngenunchează în faţa ghilotinei. Peştele mare înghite pe cel mic. Şi pe ultimul cine-l înghite?
Şi, după ce n-o să mai existe Răul, cu Binele ce-o să se-ntâmple?

acum 5 ani fără o zi...

Read more...

Facce rivolte verso’l palco di quel percorso

-remake significante altro-

Più di tanto,
più giù ancora,
non ce la faccio...

Tengo impietrita la mia più triste faccia
verso’l mondo,
cosi che li altri potranno credere
che sto ridendo sempre;
m’importa nulla,
la prendino come desiderano...

Comunque:

Ho già dipinto
’l mio sentiero,
ho già finito di contare tutto,
toccando ogni volta l’orizzonte a tramonto
con labbra di luna
(un po’ salata, senti?)
con l’addome spruzzato di stelle
abbandonato sotto carezze...

E credo che ci sià impossibile adesso
mostrare al meno’l sogno d’un ripensamento,
mi sono già lanciata verso il futuro;
sospesa resto ancora d’un filo di domanda,
se l’ultimo pensiero sarà o no

la luce.

prin iunie, în 2004

Read more...

Sssssst!

plouă fluieră şuieră-n văluri - păgână
luna din mână

merge se-ascunde fuge şi soarbe
luna din şoapte

plânge râde strigă înnoadă
luna de sfadă

uite cum curge în valuri albe
şi arde
e noapte!

eh, nu chiar vechitura...

Read more...

"Queries"...

Chestia asta chiar a început să mă obsedeze.... iar mi-am aruncat o privire pe "trecăr" : şi, iar, din 20 de căutări, 10 întreabă de...monolog?! Poate vă lămuresc, măi, oameni buni şi neştiutori de urât: cuvântul ăsta, pe care-l tot căutaţi şi nu ştiţi de unde să-l apucaţi, se mai poate traduce şi cu a predica în pustiu... sau, depinde de orientarea politică a fiecăruia, cu ... a cumpăra terenuri în Sahara! :))))) Las la libera alegere a lectorilor....

Read more...

Lust

umbra pământului în soare
dincolo
de cealaltă parte pe lumea cealaltă

arde vederea în aburi
se coace măduva lumii
plămânii şuieră ritmic

eter catacombă
surzi suntem şi orbi
urlăm în întuneric pe viu
universal

suprapuneri

Read more...

Soclu de umbră

- res deum -

Ca un nor de fum greu,
ca zborul razant, cu aripa rănită,
ca tramvaiul opt'şpe trecând
prin staţia asta numai în vis,
în sală -
o lojă cu două fotolii goale,
aşternute cu pulberea
acră
a unei istorii apuse...

Cicatricile şi-au pierdut relevanţa -
sunt numai
stânjenitoarea dovadă
a unei sinucideri ratate
(astfel, eroismul devine un simplu basm),
mă îndrept înspre cortul aşezat în pustie,
către trepte,
spre întuneric,
mă conduc dup-o hartă făcută
de un derviş nebun.

În ciuda tuturor
şi a toate
am să mă aşez aici,

să rămân...

Read more...

Manitu

Categoric, îmi spun, există un sens
şi în umbra unui fir de nisip,
în chiar învierea şi moartea neştiutului
fir de iarbă din graniţa drumului,
există un sens în nebăgarea de seamă,
în nebăgarea în seamă,
accidentală, intenţională,
nu există eroare pură, până şi hazardul
joacă şotron după reguli preexistente,
undeva, deasupra
fiecăruia, tuturor,
fiinţă şi nefiinţă, plin şi gol,
începe o cruce, o semilună, o floare de lotus,
o mamă,
suma tuturor numelor unuia
fiece nume cu sensul propriu călătorindu-se prin labirint,
iar toate sensurile radial se reflectă
înspre acelaşi centru
din care se nasc şi pe care-l concep,
categoric, îmi spun, nu este alb fără negru,
polii opuşi se atrag şi se contopesc,
categoric, există un sens în gestul rectiliniu şi net
din templul din Gordium,
iată, imi spun, secretul
ca un sâmbure în miezul quadraturii de cerc,
de la punct se începe ca să existe cercul
dumnezeu crează cuvinte pentru a fi
şi pentru a-l naşte din împerechere de sensuri,
univers.

cândva, prin 2003

Read more...

Chestii, vrac...

1. Ce naiba se întâmplă? Din 20 de căutări pe net, 14 au drept keyword "monolog"! Se pare că lumea a uitat că e nevoie de măcar 2 pentru comunicare, dar nici n-aînvăţat încă faptul că vorbitul de unul singur nu e neapărat un monolog... Tot e bine că, măcar, încearcă să se lămurească ...

2. Am ajuns acasă, am aprins lumina pe scara blocului şi-am descoperit pe preş, ghemuit, înfrigurat şi vai de el...un pisic! I-am dat nişte mâncare, apă şi i-am aranjat un culcuş mai călduros lângă uşă. Din păcate, nu mai pot să-l iau şi pe ăsta în casă...l-ar face praf cei 3"derbedei" miorlăitori pe care-i am deja. Nu acceptă "intruşi" în familie...:( Poate, până mâine, îl înfiază şi pe el cineva...

3. Poimâine iar pornesc pe drumuri: de astă dată la Belgrad. mărturisesc, fără ruşine, că aşteptam de mult o "potriveală" de soiul ăsta...din nişte motive deloc creştineşti. Voi face o vizită, din simplă curiozitate...doar ca să văd dacă o anumită vietate reacţionează cu acelaşi fel de atac apoplectic la vederea subsemnatei, ca acum vreo 2 ani, când a părăsit cu coada între picioare "păşunea lui Bucur" . Aţi putea considera chestia asta nu răutate, nu răzbunare, ci... curiozitate ştiinţifică!! :D

4. Scriam eu cândva: "the future is, yet, undecided... să punem alt film în aparat"...

LATER EDIT (după ce m-am întors acasă) Punctul 3 de pe listă n-a fost să fie, de astă dată. N-am avut suficient timp. Restul rămâne exact aşa cum am zis!

Read more...

Lisabona...tura a 2-a

De asta dată, am luat Alfama la picior...la modul aproape serios. Am bântuit prin toate prăvăliile de antichităţi, mărunte, înghesuite şi supraaglomerate cu tot felul de trăznăi din toate epocile, mai mult sau mai puţin..."antice".
Delicioasă senzaţia pe care am avut-o: că m-am întors în vremurile copilăriei şi cotrobăi cu frenezie prin podul bunicilor şi prin cele ale vecinilor neştiutori de urât! :)))

Bonus, aventurându-mă prin oareşcare ganguri şi curţi, am descoperit nişte ruine superbe, pe suprafaţa cărora trecutul mahalalei se îmbina foarte interesant cu graffitti-urile prezentului. Pe cuvânt de onoare că da!!! Gândiţi-vă că observaţia asta vine de la una ca mine, care face crize de nervi la cea mai mică aluzie că cineva s-ar putea atinge de vre-un lucru vechi....

Bonusul bonusului: tot tropăind prin cotloanele Alfamei încolo şi-ncoace, aproape am stricat o filmare! O scenă cu un nefericit care, încercând să smulgă poşeta unei cumetre, se pomeneşte cu..."victima" plus încă o harpie, că-i sar în cap şi-l cotonogesc...:) N-am cerut scenariul ca să mă lămuresc despre ce-i vorba în filmul ăla până la urmă, deoarece mi s-a făcut frică să n-o încasez şi eu. Şi urlau cumetrele alea într-un hal... trei străzi şi câteva rânduri de ziduri groase mai la vale şi tot le auzeam ca şi cum ar fi fost după colţ....

Am făcut mare haz zilele astea pe seama vorbelor rostite, cu o urmă de amărăciune, de doamna Isabel Pires de Lima miercuri, în deschiderea reuniunii: "Îmi pare tare rău, dar, din păcate, de azi a venit iarna! S-a făcut frig...". Am circulat nestingherită în cămaşa... şi era un soaaareeee!!!. Nu i-am mai spus nimic doamnei ministru despre faptul că eu veneam de la 11 grade Celsius...:)

Read more...