DESCULŢI DE SPERANŢĂ...

Personaje: 1 Suflet şi 2 Draci; Locaţie: poarta Iadului.

SUFLET: "Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"... Che 'azz! Ce paştele mă-sii! (cuvintele mai mult mimate)
Speranţă... De unde?! Ce fel?! De care speranţă şi câtă să ai, ca să poţi s-o laşi la poartă?!... Speranţa de viaţă scade, speranţa într-un viitor mai bun, pe lumea asta ori pe-ailaltă, e de-a dreptu' nulă dacă nu mă-nşel... (râs sarcastic)
Şi ăştia vor să ne lăsăm speranţa la uşă, ca pe papuci! Cu alte cuvinte, vor să ne convingă că mai avem... (rânjeşte) Nu domnilor, nu onorabililor, nu cum dracu' v-o mai zice, n-avem ce lăsa la intrare! Da' ce, sunteţi orbi, nu vedeţi c-avem tălpile bătătorite şi sângerânde, că nu mai avem de mult papuci, nu vedeţi, voi ăştia, că suntem desculţi?!
(aproape isteric) Da' mai lăsaţi-mă, imbecililor, cu pretenţiile astea stupide! Vreau să intru, vreau să simt şi eu ceva, fie şi arsura focului vostru puturos de catran! Orice, numai să simt! Lăsaţi-mă să intru! Daţi-mi drumul! Vreau să intru!

(Sufletul se izbeşte repetat, cu disperare, în poarta şi, la un moment dat, reuşeşte s-o deschidă şi să intre pe jumatate dincolo, unde este blocat de cei doi draci)

DRAC 1: (batjocoritor) I-auzi, na! Vrea să intre, he, he, he! Băi dobitocule, acilea nu intră decât aia de sperau că n-o s-ajungă aici! ( râzând, către celălalt Drac) Să se ducă la etaj!
DRAC 2: (smucindu-l pe Suflet şi târându-l de cealaltă parte a porţii) Ai greşit apartamentu', drăguţă! Şefu' zice să-ncerci la vecini! (Sufletul iese din scenă, ajustându-şi giulgiul cam şifonat în încăierare, iar Dracul 2 strigă în urma lui, plin de bunăvoinţă) Ia liftu', că pe scări nu-i lumina şi-o să-ţi frângi gâtu', băi amărâtule!

(La poartă e din nou linişte. Cei doi draci se aşează şi reîncep să joace table)

DRAC 1: (nedumerit) ...Ce aia mă-sii căuta ăsta pe-aici?...

SFÂRŞIT