Vreau să mă fac analist politic!

De ce? Foarte simplu, pentru că aş putea să bat câmpii cu dezinvoltură şi cu un aer războinico-profesoral despre absolut orice, iar "boborul" nu numai că s-ar uita în gura mea, dar m-ar şi crede pe cuvânt, iar aberaţiile mele ar căpăta puteri de axiomă.
Ca să fac un inocent recurs la istoria nu tocmai îndepărtată, închipuiţi-vă cum mi-ar creşte inima-n piept de mândrie şi încântare, auzind prin toate tramvaiele, pieţele, şi pe la toate ghişeele de lumină, gaze şi cablu argumentându-se în felul următor: "dom'le, chiar aşa e, a zis Aquiu, ştie ea mai bine, că doar e analist politic!" N-ar mai conta nici cât negru sub unghie faptul că evidenţa ar contrazice spusele mele, atâta vreme cât aş debita tâmpenii pe un ton ritos şi cât aş purta în piept insigna de analist politic.
De ce m-a apucat dorinţa asta aprigă? Pentru că, din când în cand mă uit la talk-showuri politice, iar după aceea, având ghinionul de a fi un simplu cetăţean, mai circul şi pe străzi, mă duc, vrând-nevrând, să-mi plătesc facturile (şi inevitabil, stau la coadă şi sunt nevoită să ascult bârfele pensionarilor)şi mi se întâmplă să mai şi circul cu tramvaiul (situaţie în care, din nou, aud glasul opiniei publice).

De exemplu, în seara asta, după ce am am ajuns acasă şi-am mâncat , în sfârşit, pe ziua de azi, tot butonând telecomanda am nimerit pe antena 3, unde domnii Valerian Stan şi Ion Cristoiu tocmai dezbăteau foarte vivace subiectul nominalizării lui Leonard Orban pt. postul de comisar european şi al portofoliului care i-ar reveni. Vivace era însă numai domnul Cristoiu, deoarece domnul Stan, partenerul său de discuţie, depăşise, se pare, de mult, acest nivel, manifestându-se de-a dreptul isteric, ţipând şi fluturând din mâini în toate direcţiile şi sensurile şi repetând cu regularitate, pe un ton mai mult decât imperativ, expresiile: "românii trebuie să ştie!" şi "telespectatorii trebuie să afle!". Bietul Cristoiu nu mai apuca să spună cu decât greu 2 - 3 vorbe, iar moderatorul...fusese redus la simplul rol de piesă de mobilier (cel puţin pe durata bucăţii de talk-show pe care am apucat s-o vizionez).
Buuun,şi ce-i stârnise într-asemenea hal pe stimaţii noşti analişti? Păi, pe scurt, iată ce concluzii am reuşit să desprind în mod logic din spusele domniilor lor:

1. conform celor exprimate (cu greu) de domnul Cristoiu, am ajuns la concluzia ca îl consideră pe Leonard Orban, în calitatea sa de viitor comisar pt. traduceri şi multilingvism, un viitor şef european al "xeroxurilor şi al fătuţelor...hmmm...translatoare"
2. în opinia domnului Stan, între conceptul de tehnocrat şi cel de mediocru se poate pune semnul egalităţii.

Le comunic pe această cale celor doi (hmm!) analişti următoarele aspecte, care se pare că nu au mai încăput în minţile pline de informaţii şi cunoştinţe ale domniilor lor:
- comparativ cu mult invidiatul, de către domniile lor, portofoliu atribuit Meglenei Kuneva, respectiv cel al protecţiei consumatorului, unde cam toate lucrurile de majoră însemnătate sunt bătute in cuie deja cam de multişor, viitorul "şef peste xeroxuri" va deţine puterea de a asigura fluenţa şi coerenţa proceselor legislative comunitare sau, dimpotrivă, de a le bloca cu totul! Mă întreb dacă cei 2 analişti au idee despre cum se lucrează într-adevăr în cadrul instituţiilor comunitare, despre faptul că o măruntă (în ochii opiniei publice pe care cei 2 o strunesc şi o reprezintă)neconcordanţă de traducere ivită într-un proiect de act normativ, fie şi numai între 2 din cele 28 de limbi oficiale câte va avea UE începând de anul viitor, poate întârzia nu numai adoptarea respectivului act, ci poate produce o întreagă debandadă în tot ceea ce ţine de actul legiferării, inclusiv aplicarea legii? Au domnii analişti fie şi măcar o vagă idee despre implicaţiile concrete ale unei asemenea "incurcături", comise fără voie sau cu intenţie cât se poate de directă? Ori au dumnealor o imagine asupra modului cum se poate duce naibii o reuniune a Consiliului sau a Parlamentului European, dacă "fătuţelor" (printre care se găsesc destui băieţi, fie vorba între noi)care şopteşc în căştile distinşilor oficiali europeni le este încălcat dreptul la pauza zilnică de la prânz, fie numai şi cu 10 minute, iar ele se supără şi decid să protesteze?! Vedeţi dumneavoastră, domnilor analişti, de traducători, translatori şi jurişti-linvişti are nevoie absolut toată lumea, din toate instituţiile europene, adică Parlament, Consiliu, Comisie ş.c.l. (pe care nu le mai enumăr ca să nu vă sperii), instituţii care se ocupă şi de agricultură, şi de energie, şi de protecţia mediului, şi de relaţiile externe ale UE, şi de imigraţie, şi de piaţa muncii, şi de asistenţa socială, şi de apărare, şi de..., şi de..., şi de... Iar de buna sau proasta gestionare a acestor servicii indispensabile funcţionării instituţiilor europene va fi responsabil cel pe care dumneavoastră l-aţi numit "şeful xeroxurilor"!!!
- iar dacă între tehnocrat şi mediocru se poate pune semnul egalităţii, atunci nouă, românilor, opiniei publice, ar trebui să ne cam fie ruşine, deoarece o asemenea sinonimie ar însemna că un...mediocru, a dus ani de zile o bună parte din greul negocierilor de aderare a României la UE şi ne-a scos basma curaţă din mai multe rahaturi decât v-aţi putea închipui dumneavoastră, rahaturi datorate, de cele mai multe ori, unor "urechişti", adică unora care au făcut analize de situaţie cam la fel cum le-aţi făcut dumneavoastră ăn seara asta!

Puteţi vedea că n-am spus mai nimic referitor la persoana lui Leonard Orban. N-am făcut-o pentru că ceea ce m-a iritat pe mine nu este faptul că l-aţi decretat prost (pardon, mediocru!), şters sau "şef peste xeroxuri". Ceea ce m-a zgâriat pe mine pe creieraş, rău de tot, a fost modul cum aţi abordat subiectul şi argumentaţia absolut urechistică pe care aţi servit-o, drept axiomă, publicului. Şi să nu-mi spuneţi că nu credeţi că publicul tratează opiniile dvs. ca pe nişte axiome, pentru că vă pot demonstra contrariul (dumneavoastră şi oricui alcuiva) imediat: tragem o tură, de exemplu cu tramvaiul 14! Sau alegeţi dumneavoastră o linie a serviciilor de transport în comun, ori un ghişeu la coada din faţa căruia să petrecem un timp şi să ascultăm...