Domnia fantasmei

- "ce n'est pas si malin que ca..." -

"Te miră că ceilalţi trec pe lângă tine şi nu ştiu,
atâta vreme cât şi tu treci pe lângă alţii şi nu ştii..."
Il mestiere di vivere

Îmi creştea în rărunchi
o umbră străină,
deja mi se furişase în simţuri,
mă traversau mereu alte stări,
violente şi crude,
înlăuntrul meu devenise
o sumă de zbateri extreme,
un perpetuu cutremur...

(Mă purta în Oniria
minţindu-mă că ar fi tarâmul etern al făgăduinţei,
ştiam
că nu-i decât un loc de popas iluzoriu,
încă puteam să n-o cred,
deşi îi urmam orbeşte chemarea...)

Începusem
să mă confund cu umbra cuibărită-n adâncul fiinţei mele,
mă cotropise,
deşi refuza să mă anihileze.

Juca un joc straniu cu mine:
uneori pretindea că doarme,
îmi lăsa putinţa să sper
că aş putea-o smulge din mine,
apoi smucea dintr-o dată de sfori,
fluturându-mi aripile într-un zbor
spre nicăieri...

Cădere.