Chiar merita văzut!

Am ajuns târziu acasă, pe întuneric mocirlos - roşcat şi cu o ploaie scarbavnică ce se prelingea mişeleşte peste tot şi toate - din aia care-ţi pătrunde şi-n neuroni şi-i lasă zgribuliţi şi îngreţoşaţi...
M-am trântit pe canapea. Televizorul "cronţănea", încetişor, de-ale lui... Cred că mi-a atras atenţia un anume sound, sau poate o anume dinamică a imaginii, nu-mi dau seama...am devenit , brusc atentă la ce se întâmpla pe ecran...
Aşa am reuşit să văd, în seara asta, un film într-adevăr straşnic de bine făcut, cu miez, în care nu e vorba atât despre discursul lui Aristofan din Symposium-ul lui Platon, cât, cel puţin mie aşa mi s-a părut, mai mult despre drama (iar nu mitul) androginului... Asta, în afară de rock! :)))
Problema mea era că nu ştiam cum se cheamă: am sărit de pe canapea, am făcut o "cercetare" rapidă şi am găsit - "Hedwig and the Angry Inch" Chiar merită văzut, deşi nu e un film tocmai...uor digerabil... Cum de mi-o fi scăpat pana acum?!