Estrema_dura
intru în labirint ca un sumum
întretăiere de teritorii
mâna
şi ochiul
şi părul
şi sânul
întins din nord până mâine este pământul sfânt
piatra legitimă
transhumanţă practicată
într-o retragere voluntară.
un carol sfîrşeşte la mănăstire îndoielile lui
amurg hegemonic
al clipei
mirării
lacrimii
răsuflării
prefer să-mi ocolesc solitudinea orei
mă năpădesc dimineţile din prea multe părţi
pământul mi-e aspru la poale
mă scuipă vântul în tâmple
0 voroave::
Post a Comment