Goblen

portret cu firu-ntins

te trăgea aţa...
nu mai cădea nimeni pe scară
administratorul îşi dăduse demisia
moment electoral cu parfumuri liricoide
una-n lift îţi dă brânci şi tot ea te-njură
de ce pofteşti lumea să suie
dă brânci dă din coate trosneşte la gioale
'tu-i paştele mamii ei de civilizaţie
să-ţi stea manierele- n gât domnişoară
coboară pufnind la un etaj oarecare

te trăgea aţa...
te plimbai cu titicarul
oraşul se producea pe traseu în reprezentaţii absurde
românia desculţă cu urme de ace marcându-i o venă
priveşte orb nu ştii ce zăreşte dincolo de retine
şi urlăăăăăă
cineva deodată face lumină
loc faceţi loc
românia coboară la unirea

te trăgea aţa...
frângeai zilele-n două
pâini aburinde fierbinţi
n-apucau să îmbătrânească muşcai secunde cu poftă
plămădeai piese de şah din minute
le aşezai pe o hartă a lumilor dispărute
potriveai cu minuţie culorile curcubeului
ascultai respiraţii numărai fluturări de pleoape
coborai într-un vis cu lupte de stradă

te trăgea aţa
înspre lumea nebună, nebună, nebună...

Vechitura de faţă se dăruieşte (în parte) Zazei, care mi-a aruncat mănuşa şi m-a făcut în fel şi chip şi...(întru totul) vorbelor zilei de azi.