- pictorial în pioneze de ceaţă -

laudanum

împietresc prima ultimă
zi şi noapte…
în şoapte, vorbe
nu mai vorbesc;
ale tale şi ale mele.

printre zile,
am rătăcit iluziile;
culegem timpuri plurale
le punem la presat în ierbar,
le exhibăm pe simezele unei singure respiraţii.

începutul a fost o joacă de umbre
încă de dinainte de soartă,
răsucite pe după nouă coloane de apusuri tardive,
lepădând înainte de vreme dimineţile de luni,
germinăm echinocţii de anotimpuri cruciale

dansăm pe firul ierbii
între prăpăstii, iluzii rătăcite, inele de iele,
dacă trosneşte focul în sobă
nimeni nu mai are poftă de politeţuri
ne facem culcuş în iarba verilor trecute de orizont,

culegem muguri plăpânzi din candelabre
ce-au străbătut cândva continentul
şi i-au lăsat adânci cicatrice supraombilicale,
ne îmbăiem în oglinda privirilor oarbe
uite codrul de aramă cum arde…

mirându-ne de graba tremurătoare a îmbrăţişării,
împreunare de phoenicşi, sunând brăţări de crotal
şi gheare de urs legate de glezne
ne-mbată

vântul din miazănoapte
aleargă
în întâmpinarea pleoapei solitare,
am spart clepsidra,
vindem fărâme de cristal…

17.02.2004