Retorică febrilă...

De duminică încoace, zac. Am primit „cadou” o viroză straşnică, din aia cu febră săltăreaţă, nas – robinet, tuse măgărească, dureri de oase, ce mai...cu tot ce-i trebuie!
Şi, fiindcă sunt blocată „la mantinelă” (a se citi: între perne,înconjurată de ceaiuri, termometre şi tot soiul de buline-minune care n-au nici un efect), parţial „iertată” de amestecatul cu linguroiul în „cratiţele” de la birou (adică mai amestec doar în alea care beneficiază de linguroi telescopic), ca să nu mă simt de tot în afara lumii, am lăsat televizorul pornit, pe posturile de ştiri fireşte...
Senzaţia e de haloimis total: şedinţă de guvern „cu lecţiile nefăcute”, hai s-o oprim, fugim la CSAT, iar „lecţii nefăcute”, dirigintele trimite „elevii” acasă după caietele cu teme, „elevii” zic în cor că le-a mancat pisica (eu bănuiesc că asta e o aluzie la „motanul Felix”, că altă felină băgată în politică nu-mi vine în minte acum), şeful clasei se duce acasă la Palatul Victoria şi anunţă supărat că nu mai vrea să meargă în excursie la Bruxelles în acelaşi avion cu dirigintele – care, de altfel, e un mincinos, fiindcă, în realitate, în clasă i-a reproşat nu că nu şi-ar fi făcut lecţiile, ci că a cumpărat cărticele de colorat în loc de tănculeţe, revine la supărarea lui faţă de colegii neascultători care, în loc să-l ajute să micşoreze sandwich-urile ălora din clasele mai mici, le-au ascuns, sindicaliştii nr. 1, 2 şi 3 (adică elevii de la şcolile inamice, clar, nuuuu?!) ţipă, fiecare pe limba lui, patronatul de la şcoala de comerţ cu buline ţipă şi ăla alte chestii, comitetul de părinţi (BNR şi bursa) se joacă cu „fondul clasei” (da, ăla constituit din contribuţiile, mai cu voie, mai fără voie, ale tuturor elevilor din toate şcolile, inclusiv ăia exmatriculaţi, ba chiar şi a potenţialilor elevi, care n-au mai apucat nici un scăunel în nici o clasă!) şi spun ba uite criza, ba nu-i criza, acum câteva minute, ca să nu se plictisească publicul, la Istanbul, un avion pilotat, de Florea Geică – omul cu cea mai mare pensie din Românica, a ieşit de pe pistă la aterizare (acum toată lumea o să spună că s-a dezechilibrat avionul din cauză că şi-a pus omul toată pensia într-un singur buzunar! ), în timp ce boborul căsca uimit gura la întâmlare, probabil că şeful clasei de la Victoria a mai scos repede, vreo 10 ordonanţe de urgenţă, iar elevii de la Casa Poporului...jumătate au chiulit şi jumătate au mai măzgălit repede vreo 200 de legi, oricum profesorii, toţi, tropăie ridicol pe străzi, supăraţi pe „elevii” lor care nu mai ţin cont de nimic (măcar ăştia fac ceva concret, nu ca „personalul TESA” – adică restul Românicii, care doar cârâie prin colţuri, la coada măturii) etc, etc....
Am eu cumva halucinaţii din cauza febrei, sau mai toate personajele astea chiar îşi bat joc de mine cu nesimţire?!
De mine, adică de cetăţeanul român...

In fine, aş putea continua aşa încă o lună...şi n-aş spune nimic nou...
O lună? Hmmm....cică peste o lună, teoretic cel puţin, vin alegerile...şi?! Ce-o să se schimbe, în afară de culorile etichetelor?!

Întrebarea pe care o azvârlu azi în vânt, e următoarea : când se va întări, în ţara asta, nu nivelul de trai al cetăţeanului, ci coloana lui vertebrală? (că, în fond, indiferent de rolurile pe care le jucăm şi de culorile pe care le arborăm, suntem cetăţeni ai aceleiaşi ţări cu toţii...). Când o să încercăm măcar să ne comportăm lucid şi obiectiv? Când o să renunţăm la atitudinea asta de „să moară vecinul, ca să-i iau eu capra”? Când n-o să ne mai dăm singuri cu firma în cap şi n-o să ne mai tăiem craca de sub picioare?