Scraps //15//

Nu mi se mai aşează, de-un timp, vorbele-n versuri. Pur şi simplu, nu mai vor. Era o vreme când, pur şi simplu, ţâşneau. Acum...nimic. Până şi-ntr-o simplă conversaţie, ies chinuit şi diforme.Şi mi-e un fel de lehamite şi mi-e a ducă şi mă doare. Am obosit să mă lupt cu hydra, am obosit să mă ciomăgesc cu troll-ii care umplu tot locul, am obosit să silabisesc şi să repet ca să mă fac înţeleasă, am obosit să fac slalom, am obosit să-mi pese, am obosit să mediez divergenţe cu mine însămi.