Emil Boc: "Nu aţi învăţat nimic din lecţiile trecutului!" (ora 15,29, declaraţie la un post de ştiri)

Nu fac politică de partid. A fost un pact pe care, în 1990, l-am făcut cu mine însămi. Dar istorie am învăţat. Iar istoria asta a lăsat cicatrici şi în bunicii şi părinţii mei şi în mine. Şi cicatricile astea "simt" fără greş când se strică...vremurile. Din fericire, vremurile pot fi, cât de cât, schimbate. Nu m-am temut atunci când aveam 10 ani şi le-am explicat colegilor mei de clasă că 23 august nu a fost "ziua începerii marii revoluţii de eliberare antifascista şi antiimperialistă, condusă eroic de partidul comunist român". Nu m-am temut nici mai târziu să spun ceea ce credeam. Nu m-am temut nici în 89, nici în 90 - când am spus ce cred despre Iliescu în gura mare,nu m-am temut în 13-15 iunie să salvez oameni de la linşaj... Deci, de ce m-aş teme acum să spun ce observ?!
La care lecţii vă refereaţi, domnule Boc? La astea de mai jos?

1946

8 ianuarie – Consiliul de Miniştri hotărăşte organizarea alegerilor în cel mai scurt timp posibil, după cum ceruseră reprezentanţii marilor puteri, asigurând opinia publică de libertatea şi transparenţa acestora.

22 ianuarie –P.N.Ţ. îşi face publice obiectivele pentru campania electorală ( apărarea libertăţii alegerilor, înscrierea populaţiei pe liste electorale, „propagandă destoinică” pentru câştigarea scrutinului).

29 ianuarie – Plenara C.C. al P.C.R. lansează idea participării “unite” în alegeri a tuturor forţelor democratice ce constituiau guvernul Groza din 6 martie 1945.

14 februarie – Comitetul Executiv al Frontului Plugarilor acceptă propunerea lansata de P.C.R. privind participarea pe liste comune la alegeri.

15 februarie – Ştefan Voitec şi Lothar Rădăceanu, lideri ai P.S.D., se pronunţă , de asemenea, în favoarea participării pe liste comune cu comuniştii.

22 februarie – Petru Groza anunţă că „alegerile vor avea loc după strângerea recoltei”. Comuniştii devastează sediul P.N.Ţ. din Arad în aceeaşi zi. Din acest moment, comuniştii adoptă drept “strategie de campanie”, denigrarea şi agresiunile contra partidelor istorice la nivelul întregii ţări.

10 martie – grupul condus de binomul Rădăceanu-Voitec îşi impune punctul de vedere la Congresul P.S.D. Constantin Titel Petrescu, partizan al ideii participării independente la alegeri, părăseşte partidul şi înfiinţează P.S.D. Independent, care se va apropia de partidele istorice.

13 martie – liderii Frontului Naţional Democrat hotărăsc crearea unei comisii electorale comune pentru partidele care s-au decis să meargă în alegeri pe liste comune cu ei.

22 martie – P.N.Ţ, acuzat de P.C.R. că derulează o campanie de amânare a alegerilor, asigură populaţia că doreşte ca acestea să aibă loc în cel mai scurt timp posibil.

Aprilie – presa controlată de comunişti ( „Scânteia”, „Aurora”, România Liberă”) demarează acţiunea de compromitere a liderilor partidelor istorice în ochii poporului, catalogându-i drept „reacţionari”, „colaboraţionişti”, „fascişti” etc. Atacurile vor continua pe toată durata anului electoral, concomitent cu prezentarea în antiteză a lui Maniu şi C.I.C. Brătianu faţă de liderii comunişti, devotaţi poporului, clasei muncitoare, etc.

19 aprilie – într-un articol publicat în „Dreptatea”, Corneliu Coposu solicită imperios guvernului să fixeze de urgenţă data alegerilor.

17 mai – se consemnează constituirea Blocului Partidelor Democratice, format din P.C.R., P.N.L.- Tătărescu, P.N.Ţ.- Alexandrescu, Frontul Plugarilor, P.S.D., Partidul Naţional Popular (fosta Uniune a Patrioţilor, devenită între timp din organizaţie de masă partid). Se constituie Comisia Centrală Electorală alcătuită din reprezentanţii celor şase partide. Platforma-program subliniază realizările guvernului Groza, critică agresiv şi acuză de reacţionarism partidele istorice, promite respectarea tuturor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, politică socială favorabilă muncitorilor şi ţăranilor, sprijinirea culturii, redresarea industriei, comerţului şi agriculturii , ş.a.m.d. Comuniştii folosesc împărţirea titlurilor de proprietate în baza reformei agrare din 1945 pentru a-şi face propagandă în rândul ţăranilor.

22 mai – reprezentanţii partidelor din B.P.D.: Gh. Tătărescu (P.N.L.), P. Groza (Frontul Plugarilor), Th. Iordăchescu (P.S.D.), Gheorghiu-Dej (P.C.R.), C. Neculcea (P.N.P.), A. Alexandrescu (P.N.Ţ.) semnează protocolul de constituire a B.P.D. pe baza adeziunii la platforma-program.

27 mai – Federaţia Democrată a Femeilor aderă la platforma B.P.D.

2 iunie – începe oficial, la Iaşi, în prezenţa conducerii comuniste, campania electorală a B.P.D. În aceeaşi zi, în „Dreptatea”, este publicat manifestul P.N.Ţ. (Maniu) către ţară. Ţărăniştii se pronunţă în favoarea menţinerii monarhiei, definitivării reformei agrare, statului ţărănesc, refacerii economiei, garantării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

5 iunie – Comitetul Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii anunţă că va sprijini B.P.D.

14 iunie – Adrian Holman, reprezentantul politic britanic la Bucureşti, critică guvernul Groza, acuzându-l de tergiversarea promulgării legii electorale şi a fixării datei scrutinului.

5 iulie – Apărarea Patriotică anunţă că va sprijini platforma-program a B.P.D.

13 iulie – este promulgată legea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Adunarea Deputaţilor. Sunt stabilite condiţiile de votare şi de depunere a candidaturii. Apare şi o nouă categorie fără drept de vot – „nedemnii” (criminalii de război, primarii şi prefecţii guvernului Antonescu, legionarii, voluntarii în războiul antisovietic). Se introduce sistemul unicameral, anulându-se totodată prerogativa regelui de a dizolva parlamentul. Partidele istorice protestează împotriva legii electorale, întrezărind posibila fraudare a alegerilor.

30 iulie – mitingul B.P.D. pe stadionul P.T.T. Bucureşti, la care participă Ana Pauker.

12 august – echipe de bătăuşi comunişti împiedică desfăşurarea Congresului P.N.L. (Brătianu) la Oradea.

16 august – sunt atribuite semnele electorale: soarele – BP.D., secera şi ciocanul – P.C.R., triunghiul echilateral – P.S.D., o linie – P.N.L. (Tătărescu), cercul – P.N.Ţ. (Alexandrescu), ochiul – P.N.Ţ., linie verticală şi orizontală în unghi de 90° – P.N.L., fântâna – P.S.D.I.

11 septembrie – se constituie biroul electoral al armatei care îi va „îndemna” pe soldaţi să voteze cu B.P.D.

13 septembrie – Constantin Brătianu denunţă, într-un memoriu adresat lui P. Groza, abuzurile din campania electorală: înscrierea pe listele electorale este ilegal făcută, nu sunt respectate termenele de înscriere, se fac liste speciale care să poată fi folosite în mod fraudulos, campania electorală a opoziţiei este subminată de autorităţi, publicaţiile lor sunt cenzurate etc. Alte astfel de proteste vor fi făcute de cele două partide istorice, prin intermediul ziarelor „Dreptatea” şi „Viitorul”, pe toată durata campaniei electorale, fără vreun succes.

18 septembrie – Ion Mihalache, vicepreşedinte P.N.Ţ., este declarat „nedemn”, deoarece participase ca voluntar pe frontul de est. Contestaţia depusă la Judecătoria de Ocol Topoloveni nu a fost soluţionată pozitiv.

20 septembrie – C.I.C. Brătianu depune o contestaţie la Circumscripţia Centrală Electorală cerând anularea listelor întocmite ilegal.

28 septembrie – Iuliu Maniu protestează asupra folosirii autorităţilor publice în campania electorală a guvernului.

29 septembrie – B.P.D. începe promovarea “vedetelor” listelor sale electorale. În Bucureşti, primii pe aceste liste sunt Groza, Dej şi Ana Pauker.

3 octombrie – sunt repartizate mandatele în cadrul B.P.D., fireşte, inegal: P.C.R., Frontul Plugarilor şi P.N.L. Tătărescu primesc un număr egal de mandate, dar, în total, mai multe decât celelalte trei formaţiuni din Bloc.

15 octombrie – este publicat Decretul-lege pentru Convocarea Corpului Electoral prin care data alegerilor este fixată pentru 19 noiembrie.

21 octombrie – P.N.L., P.N.Ţ. şi P.S.D.Independent ajung convin, printr-un acord, să acţioneze împreună pentru a împiedica abuzurile electorale şi fraudarea alegerilor.

1 noiembrie – este publicată lista candidaţilor P.N.L..

12 noiembrie – este publicată lista candidaţilor P.N.Ţ.

17 noiembrie – mitingul P.N.Ţ. în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti ( 30.000 de participanţi) Forţele de ordine ale guvernului intervin, trăgând în manifestanţi.

19 noiembrie – alegerile parlamentare. Se semnalează grave incidente şi ilegalităţi: furturi de urne şi voturi, ocuparea localurilor de vot, atacarea candidaţilor opoziţiei, maltratarea oficialităţilor şi a forţelor de ordine, împiedicarea simpatizanţilor opoziţiei să-şi exercite dreptul la vot, crime etc. Protestele P.N.L. şi P.N.Ţ. n-au nici un efect.

25 noiembrie – sunt publicate rezultatele oficiale ale alegerilor: B.P.D. obţine 79,86% din voturi, urmat la mare distanţă de P.N.Ţ., Uniunea Patriotică Maghiară, P.N.L., Partidul Ţărănesc Democrat, P.S.D.Independent, Partidul Popular Românesc.

1947



10 februarie - Tratatul de pace între Puterile Aliate şi Asociate şi România, la Paris.

României nu i se acordă statut de cobeligerantă, i se impun grele datorii de război, dar i se recunosc drepturile asupra Transilvaniei.

29 iulie - dizolvarea P.N.Ţ.- Maniu, prin hotărîrea Consiliului de Miniştri.

5 noiembrie - gruparea P.N.L.- Tătărescu, înlătura­tă din guvern, prin votul de neîncredere al Adunării Depu­taţilor.

30 decembrie - abolirea monarhiei. Regele Mihai I, forţat să abdice, părăseşte ţara.

Proclamarea Republicii Populare Române



1948

Marile procese poli­tice intentate partidelor şi per­sonalităţilor opoziţiei democra­
tice.