O sa votez de frica...

Pentru ca judec liber. Pentru ca inca am acest drept, de a exprima liber ce gandesc si de jure si de facto. Si pentru ca judecata mea (repet, A MEA, iar nu a vreunuia dintre vanturatorii de sloganuri, oricare ar fi aceia...)ma ajuta sa vad dincolo de etichete si de ambalaje. Stralucitor ambalata, o balega poate parea, in fata unei priviri nestiutoare ori neatente, o pepita de aur... La fel cum si pepita, infasurata in hartie de ziar, poate parea o bucata de parizer vechi. Cum si o cutie frumoasa, cu o funda pufoasa, poate fi, pur si simplu, goala. Faptul ca unii isi eticheteaza adversarii drept "comunisti", incercand sa invoce spaimele estompate de vreme ale oamenilor si spectrul unui "bau-bau" cunoscut de copiii acestora exclusiv din povestirile parintilor lor, nu reuseste sa ma insele. Pentru ca, totusi, eu am trait vremurile alea si stiu ca si atunci, comunismul era numai o eticheta ce incerca sa mascheze realitatea palpabila a dictaturii. Straiele lor imaculate, acum, nu ma conving c-ar fi niste fecioare neprihanite. Pe de alta parte, nici cestilalti nu-mi par nici perfectiunea intruchipata si nici “solutia salvatoare”... exista, si aici, destule mere putrede. Spun asta pentru ca-i stiu; si pe unii si pe ceilalti. Stiu ca in ambele tabere de-acum exista si (prea putini) oameni de buna credinta si canalii. Insa, printre toate acestea si prin tot uraganul recent de ambalaje si etichete radicalizante, memoria imi scoate in fata amintiri din copilarie: “strans uniti in jurul mult iubitului si stimatului”, “mandra corabia, mester carmaciul”, “unitate de monolit in jurul partidului si comandantului suprem”... Ei, chiar daca “cestilalti” nu mi se par nicicum a fi “solutia salvatoare”, spectrul “unitatii de monolit” care strivea tot si pe toti cei ce erau, fie doar putin, altfel, ma inspaimanta... Nu mai vreau sa-mi fie frica de ceea ce mi se dicteaza sa ma tem, vreau sa-mi fie frica de ceea ce mi-e mie frica si vreau sa ma tem atat de mult cat consider eu ca e cazul sa ma tem! Iar cui se teme de “cestilalti”, le amintesc faptul ca apa si uleiul nu stau amestecate decat atata vreme cat se zgaltaie paharul. O data asezat paharul pe masa, ele se separa rapid. Deci am o minima garantie a revenirii la echilibru. Monolitul alb n-are “contragreutate”. Si-mi pute rau a dictatura, oricat de parfumata cu miresme-mbietoare ar fi “flacara democratiei” cu care-ncearca sa ma tamaieze unii... In concluzie, da, ma duc sa votez de frica!

Read more...

Abyssus abyssum invocat

De mai multi ani de zile, in Romania mea de zi cu zi, prezumtia de nevinovatie a disparut de facto. Marea noastra drama este aceea ca, peste asta, ultimii 4-5 ani ne-au adus, "la pachet", atat disparitia neutralitatii, a echidistantei, cat si pe a prezumtiei existentei acesteia. Intre cele 2 extreme: "cu aia" sau "cu ailalti", nu mai exista decat un desert imens de fariseism ... Nu stiu cati dintre noi ne dam seama ca asta inseamna, nu doar pentru "aia" si pentru "ceilalti",ci si pentru mine, pentru tine, pentru fiecare dintre noi in parte, inceputul sfarsitului...ne vom smulge reciproc beregatile, cu o egala forta a urii, iar dupa noi nu va mai ramane nimic....

Read more...

"Am fost un dobitoc!", sau despre curajul asumarii actelor si faptelor proprii

Tot pe la televiziunile si emisiunile de stiri de azi, in “cazul Codlea”, o ruda a raposatului zice ca ea considera ca “guvernul Romaniei si Emil Boc” sunt vinovati pentru ca ei, familia, “s-au pierdut” si nu le-a dat prin minte sa sune la 112 atunci cand omului i s-a facut rau! Ori fi ei, guvernul si premierul, vinovati pentru multe, dar nu si pentru faptul ca ceteanul roman de rand nu se prea informeaza in general despre nimic, functionand dupa principiului “urechismului” si avand drept deviza sintagma “mie n-o sa mi se intample niciodata”. Asta ante factum, deoarece post factum, intotdeauna, dar absolut intotdeauna, cetateanul roman considera ca altul este vinovat pentru consecintele propriilor salehttp://www.blogger.com/img/blank.gif actiuni sau inactiuni. De meteahna asta nu a scapat nici macar guvernul – in toate componentele sale de la formarea statului roman modern (ca sa nu ma intorc exagerat de mult in timp) si pana in zilele noastre: intotdeauna, vinovati de toate relele sunt: “altii” (“comunistii”, “ungurii”, “evreii si masonii”, “tiganii”, “rusii”, etc. – ordinea de prioritate e aproximativa si variabila), “aia de dinaintea noastra” si “greaua mostenire”... Deh, asta e o dovada incontestabila ca respectivele guverne erau cu siguranta ale Romaniei...Daca nu va vine a crede, faceti un exercitiu simplu: duceti-va la biblioteca si rasfoiti presa din ultimii aproximativ 200 de ani...

Later edit: Citatul "Am fost un dobitoc!", pentru cei mai juni, ori cu memoria mai scurta, apartine lui Emil Bobu Tudor Postelnicu

Read more...

Despre loialitate... sau: Nu tara este a mea, ci eu sunt al tarii

Ajung acasa, pornesc televizorul... si ce mai aflu azi de la stiri?! Cumplit, ingrozitor, “caz fara precedent”! Proaspat investitul in functia de ministru al sanatatii, Ritli Ladislau, a avut nemaipomenita neobrazare ca, dupa ce a rostit juramantul de credinta fata de statul roman, al carui cetatean este, in limba romana, sa indrazneasca sa intareasca juramantul, repetand ultima sa fraza si si in limba lui materna! Adica, in plus fata de textul consacrat de articolele 104 alineatul (1) si 82 alineatul (2) ale Constitutiei, a repetat ultima propozitie a acestuia si in limba maghiara. Adica aia prin care-i cerea lui Dumnezeu sa-l ajute sa-si daruiasca toata puterea si priceperea pentru propasirea materiala si spirituala a poporului roman, sa respecte Constitutia si legile tarii, sa apere democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a Romaniei. A Romaniei care-i garanteaza cetateanului roman Ritli Ladislau, prin articolele 29 (1) si (2), 30 (1) si 6(1) ale Constitutiei, libertatea gandirii si constiintei, precum si libertatea exprimarii acestora si, de asemenea, recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale si lingvistice... Stau si eu si ma intreb, ca proasta, cum ar fi reactionat “inteligentii” astia de jurnalisti daca, de exemplu, ar fi fost numit ministru cetateanul roman de etnie palestiniana Raed Arafat (stiu ca omul a declarat ca nu vrea sa fie ministru, dar era exemplul cel mai la indemana...) si ar fi spus si el, pe langa « Asa sa-mi ajute Dumnzeu ! », “In šā’ Allāh!”?! L-ar fi banuit ca vrea sa uneasca Ardealul cu Palestina?! Aoleu, stati asa: Arafat are buletin de...Targu Mures! Si-a facut si facultatea la Cluj! Tiiii, te pomenesti ca, de fapt, o fi si el vreun ungur “under cover”?! Ori, daca ar ajunge Klaus Johannis premier (sau fie si numai ministru al educatiei, ca doar e profesor ...) ar zice si “So wahr mir Gott helfe!“?! Vai de mine, dar stai sa vezi ca si Johannis a facut facultatea tot la Cluj! Si, daca mai pui la socoteala ca stramosii lui au fost adusi in Transilvania, pe la anul 1100 si ceva, de regele Géza al II-lea al Ungariei...e clar care e ideea, nu?! Pana la urma, lasand la o parte si Constitutia si gluma, tot tembelismul asta jurnalistic, practicat de dragul senzationalului cu orice pret, care incearca sa „planteze discret“ in mintea mea ideea ca gestul de sincera loialitate al unui om, care jura credinta patriei sale - unde s-a nascut - si in limba lui materna, ar fi ,de fapt, exact opusul a ceea ce este, mi se pare nu doar ignobil, ci de-a dreptul scarbos!

Si ma mai macina o intrebare: oare de ce noi, „tolerantii“ de romani, nu avem aceeasi atitudine vitriolanta pe care o avem fata de unguri si in relatiile noastre cu turcii?! Ca doara si ei sunt o minoritate etnica in tara noastra, si ei, atata amar de vreme ne-au trecut prin foc si sabie, ne-au luat bir, ne-au rapit copiii si femeile si i-au „turcit“, ba chiar ne-au luat si Dobrogea si-au facut-o pasalac?! Sau cu rusii, macar din cauza comunismului si pentru cane-au luat jumatate de Moldova?! Ori fata de bulgari, ca ne-au luat si Cadrilaterul si potentialele venituri din turism?! Sau fata de "fratii nostri de ginta latina", italienii, pe care acum vreo suta si ceva de ani, cand au venit cu traista-n bat si lihniti de foame, i-am primit sa munceasca in fabricile si pe ogoarele noastre si sa se mute aici cu catel si purcel, iar acum, cand ne-a ajuns pe noi nevoia si ne-am dus dupa o bucata de paine la ei, ne fac ba tigani, ba curve si ne iau la bataie in plina strada?! Etc., etc., etc. ...

De cugetat asupra semnificatiilor profunde ale celor statuate in articolul 4 din Constitutia Romaniei (incercand, macar, sa constientizam existenta barnei din ochiul propriu, inainte de a arata cu degetul paiul din ochiul celuilalt...)


Articolul 4
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.


Inainte de a-i acuza pe altii ca nu sunt loiali tarii noastre, mai bine sa ne gandim ce anume facem, fiecare dintre noi, zi de zi, pentru a dovedi ca noi ii suntem loiali... e un exercitiu minimal, dar util...

Read more...