Pe scurt: raport de deplasare şi preparative pt. ţara lui Moş Crăciun

Boon, deci: Bruxelles - hotel, episodul 2. A fost, cum va puteţi imagina, mai rău ca la hotelul de săptămâna trecută. Adicătelea: camera vreo 6 mp, cât să încăpem în ea, împreună, eu şi valiza mea (aia mică!), evident, de spaţiu de mişcare numai putea fi vorba, baia vreo 3mp (stând în perfectă poziţie de drepţi aş fi putut închide chiar şi uşa, în situaţia în care doamna clanţă ar fi fost ceva mai cooperantă), patul - ceva mai lung de astă dată, însă nu suficient, ferestre "termopan" cu tâmplărie metalicp "a la belge", adica şuiera un vânt printre ele, de-am crezut c-a venit crivăţul, caloriferul funcţiona însă, din cauza susurului de izvor ce răzbătea permanent din măruntaiele lui abia am reuşit să aţipesc puţin. Decoraţiunea interioară nec plus ultra: un taburet, din fibră de sticlă probabil, în formă de pitic de grădină căzut pe gânduri. Pantaloni albaştri, jachetă verde şi, evident, scufia (da, aia pe care mi-am odihnit eu părţile dorsale!) roşie...

Concluzie logică: standardele hotelurilor de 3 stele bruxelleze nu corespund nici anatomiei, nici dezideratelor existenţiale ale subsemnatei. De evitat.

Am primit mail cu informaţiile şi instrucţiunile necesare deplasării înspre Lapland.
Concluzie necesară: mă duc să-mi îndes în valiză câte pulovere oi reuşi, plus cizmoaie suplimentare , plus o şubă (dacă aş avea una...)
Restul detaliilor au fost date deja publicităţii de către tovarăşa mea de dârdâială, Zaza.

În lipsa unei poze cu taburetul amintit, vă ofer un...pitic de grădină odihnindu-se, surprins în poziţia îndeobşte cunoscută drept "naiadă răpusă de vise ero(t)ice".

Hai pa!

P.S. dacă n-o să mai dăm nici un semn de viaţă, probabil că ne veţi putea zări atunci cân veţi vizita colecţia de artă cinetică congelată a...Moşului !