NOTĂ: Aceste gânduri fost-au înşirate pe foaie la data cu pricina, însă autoarea, în plină criză de depresie şi de reumatism, n-a mai avut stropul de putere necesar pentru a vi le împărtă şi...la moment. Dealtfel, n-a mai avut putere nici să vă povestească nebuniile ce au urmat, rămânâd, ea, autoarea, până în ziua de azi într-o stare de perplexitate cu risc de incurabilitate.
Zaza, în ciuda aparenţelor, a rezistat mai bine. S-ar putea să fac un contract cu ea, căci Aquiu s-a cam consumat...
Semnat: Piticul de grădină, editor.
Conferinţă/workshop reţea de specialişti. Tema: promiţătoare. De fapt, mult blabla, din partea fiecăruia dintre „panelişti” (mă dau în vânt după titulatura asta! Parcă-i văd pe respectivii prinşi în pioneze de un panou de pfl!). Specialişti cu toţii. Fiecare, însă cu...specialitatea lui. Încep să mă întreb, oarecum îngrozită, dacă nu cumva am rămas unul dintre ultimii oameni care mai posedă capacitatea de a avea o viziune de ansamblu.
(Pauză: deja nu mai pot să urmăresc vorbitorii, care bârâie, toţi, aceleaşi vorbe pe care le-am mai auzit de cel puţin un milion de ori, aşa că mă cert cu Zaza pe tema costului biletelor de tramvai din simpatica urbe nordică)
C-o fi, c-o păţi, că incongruenţa exhaustivă a nodului teluric, cele două convenţii, e clar, se bat cap în cap, dar, totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa, deoarece pe ici pe colo se mai înţeleg.
Fraţilor, cu cultura, problema e simplă şi uşor rezolvabilă. „Culturiştii”, insă, sunt adevăratul flagel, pentru că dacă n-ar fi atât de căpoşi şi dornici să se audă (fiecare pe sine însuşi şi atât!), lumea ar fi şi mulţumită şi mai...cultivată!
(Altă pauză: Zaza studiază cu conştiinciozitate meniul cinei festive de Crăciun de diseară.Cică ar conţine şi-o surpriză. Sper să nu fie nici striperi – pt. că risc să mă compromit de tot, nici cine ştie ce obiect pitit în plăcinta de ren – că risc să-mi rup dinţii-n el!)
Aşa că nu-mi rămâne decât să vă prezint singurele notiţe coerente şi inteligibile pe care am reuşit să le adun în această primă zi a reuniunii:
Dna. R.: E a nşpea masă rotundă a ® - ne-am hotărât acum să abordăm cultura. Vai, ce de experţi grozavi ne-am adunat aici!
(Pauza următoare: Experţii: francezul s-a descălţat şi îşi dezmorţeşte, sub masă, degetele zburdalnice gătite în şosete cu dungi petrol şi negre, în acelaşi timp chinuindu-şi ghiulul de pe degetul mic de la mâna stângă în fel şi chip – probabil crede că-i ăla al Arabellei şi nu pricepe de ce nu vrea să funcţioneze, al dreaq automat de împlinit dorinţe! Rusul doarme buştean, cu capul în piept şi cu buza inferioară atârnându-i „babeţică” peste cravată. Englezul îşi citeşte mailurile şi umple nişte tabele în Excell. După ce isprăveşte, se scobeşte în unghii şi priveşte bovin în monitorul stins al laptopului. Duduia de lângă el desenează pătrăţele. Domnul J., băştinaş de la copyright, e în plin „private chat” cu o duducă blondă (ca mai toate nordicele) de la organizare. Eu şi cu Zaza, din politeţe, ca să nu disturbăm conferenţiarii,ne conversăm în scris, pe o foaie de caiet potrivită strategic între noi. Din când în când, icnim de râs. Etc., etc., etc. ...)
Dnul. K. , chairman (pe care noi îl simpatizăm extrem): Eh, nu sunt chiar politician, dar sunt verz happy! (Eu către Zaza: Băi, vezi ce seamănă K. cu Tintin?! Aşa, mai subţirel şi mai siecsi...) Tot el, continuă: Din fericire, nu poţi pretinde experţilor independenţi să scrie tratate internaţionale... (Eu, în gând: Văleu, vade retro, Satanas!:)))
Dnul. I., mare deputy pe la altă organizaţie: Luching et dis regent daimenşiăn şi alte vorbe, cu un accent groaznic, prin urmare ininteligibil. După care, ne anuţă că va prezenta discursul preşedintei: blablabla... chestii şi încheie astfel: Ai houp ca doamna D, preşedinta noastră, să nu piardă zborul de legătură şi să ajungă astăzi, până la sfârşit.
(Pauza de prânz: am ieşit pe malul mării, am admirat-o preţ de 100 de metri, după care am descins în incinta minunatului lăcaş numit Fabrica de Cabluri, de fapt vechea fabrică Nokia, actualmente cu rol polivalent, culturalo-alimentar. Am mâncat nişte...chestii, unele erau sigur cu pui, altele erau denumite salată: nişte frunze, nişte varză şi ceva sfeclă roşie. Zaza a poftit şi la plăcintă... cred că era cu mere şi cu sos; ăsta nu ştiu ce conţinea, dar i l-am turnat peste prăjitură. Sigur e faptul că n-a avut efecte secundare, deoarece stimabila este încă lângă mine, vie şi naturelă, în sala noastră de clasă – pardon, de conferinţă, în care am reuşit să ne întoarcem cu greu, după ce am ocolit un cvartal de hale, deoarece uşile pe care am ieşit ca să mergem la masă, se deschideau într-un singur sens, şi anume nu în cel de care am fi avut noi nevoie)
Restanţă din sesiunea de dimineaţă:
Dna. R.: Mai avem, totuţi, o săptămînă la dispoziţie pentru copt curcanii (afirmaţie care a generat vreo 10 minute de aprige dezbateri despre curcanizarea Crăciunului!) dar diseară vom servi raţă şi gâscă, pentru că la noi, aici, de Crăciun se obişnuieşte porc. (diversitate agri-culturală, haha!) Iar mâine vă invităm la saună pe toţi, altă chestie de diversitate, pentru...socializare! (Eu n-am nici o urmă de intenţie să socializez în fundul gol, la aburi, cu adunătura asta de boşorogi, yeachhhh!!!)
Prezentarea dlui. P., profesor de drept economic internaţional, despre OMC (zi şi WTO), liber schimb şi cultură, conţinea în primul slide următorul text:
Culture under siege?
- Da Vinci Code
- Harry Potter and the GLOBET of Fire (what da f*** globet means?!)
- and...La meglio giuventú
Din clipa asta, recunosc, am intrat total în ceaţă şi n-am mai ieşit .
Ba nu, a mai fost un moment, unul singur, inteligibil: Dl. G. neamţ-francez, avocat onorabil specializat în copyright issues, şi-a început prezentarea domniei sale cu o frază care sigur va intra în antologiile de aforisme: „Îmi cer scuze că nu mi-am curăţat pantofii”!!!
De-aici mai departe, să vă zică Zaza ce şi cum, că eu sunt depăşită de situaţie.
Am reuşit totuşi, să desprind următoarea concluzie practică: deşi suntem, amândouă, îmbrăcate în ţinută de desant (cizme + jeanşi şi, evident, converşi + pantaloni răşboinici de doc maro) suntem cele mai bine îmbrăcate persoane din sală. Bine în sensul minimal de bun gust. Despre clasă nici nu îndrăznesc să pomenesc...
Şi-o afirmaţie, posibil cu caracter de explicaţie-panaceu: suntem în plină noapte polarp!
Hai pa!
Vreau să mă-mbăt!
15 decembrie, în timbul dezbaterilor, fireşte...)
0 voroave::
Post a Comment