I like to travel "light" (despre zboruri încolo şi-ncoace...)
NOTĂ: "Raportul" de faţă este scris printre nori şi turbulenţe, în data de 23.01.2007. A.D. şi, ca de obicei, supus atenţiei publice abia acum, la 2 zile după...după ce am reuşit să-mi fac şi tibia praf într-o bordură, evident în urbea de domiciliu...
M-am gândit că n-are rost să vă povestesc şedinţele alea care chiar sunt serioase, pt. că nu e nici o urmă de haz în ele, doar multă atenţie şi multă oboseală. Însă drumurile spre şi dinspre şedinţele astea au, fiecare, şarmul şi ţicneala proprie. Drumul de întoarcere, de-azi noapte, lipseşte deoarece, ţăndări de oboseală fiind, am dormit cu nesimţire, ca o valiză. Tot de-aia am şi căzut, ca proasta, împiedicându-mă într-o bordură (nouă, proaspătă şi cu muchia perfect ascuţită.... muchia aia care a avut "întâlnire" cu tibia mea)
23.01.2007
Iar Bruxelles! Naveta noastră cea de toate zilele, către şi dinspre un târg care, deja, îmă provoacă reacţii alergice. Habar n-am ce impresii or avea alţii, însă mie îmi pare din ce în ce mai mult un târguşor de provincie brusc expandat într-un cuptor cu microunde. Nu mă puneţi să explic de ce am senzaţia asta, că n-aş şti cum s-o fac!
Bref! M-a luat valul, altceva voiam eu să vă aduc acum în faţa ochişorilor... Şi anume, primele mele impresii, cu ocazia primei mele excursii (ei, excursie pe naiba! vrabia mălai visează...; evident, e vorba tot de treabă, tot de şedinţe de enşpe ceasuri, tot de fuga-fuga cu sufletul la gură, trezit cu noaptea-n cap şi-ntors acasă după ceasurile când caleaşca se preface, la loc, în dovleac... )
Prin urmare: ajuns aeroport la timp, check-in open (asta arătau display-urile, că, la cele 3 ghişee alocate operaţiunii în cauză, nu era ţipenie!), în fine, agăţat june amploaiat de la "ground services" care se plimba fără griji şi fără scop încolo şi-ncoace, obţinut boarding pass-ul, ştampilat a suta mia oară paşaportul de serviciu , făcut controlul de securitate (evident, piuituri isterice ale porţii din cauză de cizme cu catarame - să te ţii circ la-ntoarcerea acasă! iar o să măp lase belgienii desculţă până se lămuresc că n-am decât nişte amărâte de cizmoace, nicidecum vreo bombă!), ajuns la poarta de-mbarcare, poziţionat strategic la o masă din cafeneaua de lângă şi administrat cu dărnicie stimulente pro-răbdare, recte cafea şi tutun (slavă celui de sus că au mai lăsat ăştia locuri pt. fumat în Otopeni!).
Observaţia dimineţii este... două:
prima: mare aglomeraţie mare, pe zborul de Praga, de pirande, pardailani şi progeniturile aferente, îmbrăcaţi fie tradiţional, fie după ultimul răcnet (de groază, evident!) al modei; subsemnata rămas în creieraş cu întrebarea: ce-or face toţi la Praga? e vreun congres, ceva şi n-am eu habar?!
a doua: la zborul de Bruxelles, este foarte uşor să deosebeşti, dintr-o ochire, turiştii (foarte puţini) de funcţionarii porniţi în delegaţii. această din urmă categorie se subîmparte, la răndul ei, în : junii marca YPS - care suferă că-s doar funcţionari la stat şi se chinuie, cu rezultate hilare, să aibă un look cât mai "corporate", experţii "pe bune" - îmbrăcaţi decent, casual şi cu un aer relaxat, tinzând uşor spre neglijent, funcţionărimea snoabă - înţoliţi "la 4 ace" (în mintea lor, că în realitate...), târând după ei gentoaie bucşite cu numai ei ştiu ce, discutând cu voce tare "probleme de serviciu" (ca să-i remarce publicul) şi fluturând ostentativ varii hârtii. Categoria "funcţionărime" e alcătuită preponderent din cumetre de vârstă medie spre pensie, bine permanentate şi tapate. Dacă le priveşti niţeluş mai cu atenţie, reuşeşti să-ţi dai seama şi care cărei instituţii aparţine. Altă particularitate: circulă numai în grupuri.
Constat, cu maximă uşurare, că eu, echipată în jeanşi negri cu dungi ocre, vârâţi în cizmele cele negre cu catarame brunate, plus pullover de caşmir negru, nu corespund nici uneia dintre categoriile "stilistice" de mai sus.
Deoarece ne apropiem de Frankfurt şi, bineînţeles, s-au pornit turbulenţele (nu ştiu, zău, de unde şi de ce antipatia reciprocă şi aproape fiziologică dintre mine şi oraşul ăsta ...), mă opresc aici cu "pictura", urmând a mă dedica unui pui de somn...
M-am gândit că n-are rost să vă povestesc şedinţele alea care chiar sunt serioase, pt. că nu e nici o urmă de haz în ele, doar multă atenţie şi multă oboseală. Însă drumurile spre şi dinspre şedinţele astea au, fiecare, şarmul şi ţicneala proprie. Drumul de întoarcere, de-azi noapte, lipseşte deoarece, ţăndări de oboseală fiind, am dormit cu nesimţire, ca o valiză. Tot de-aia am şi căzut, ca proasta, împiedicându-mă într-o bordură (nouă, proaspătă şi cu muchia perfect ascuţită.... muchia aia care a avut "întâlnire" cu tibia mea)
23.01.2007
Iar Bruxelles! Naveta noastră cea de toate zilele, către şi dinspre un târg care, deja, îmă provoacă reacţii alergice. Habar n-am ce impresii or avea alţii, însă mie îmi pare din ce în ce mai mult un târguşor de provincie brusc expandat într-un cuptor cu microunde. Nu mă puneţi să explic de ce am senzaţia asta, că n-aş şti cum s-o fac!
Bref! M-a luat valul, altceva voiam eu să vă aduc acum în faţa ochişorilor... Şi anume, primele mele impresii, cu ocazia primei mele excursii (ei, excursie pe naiba! vrabia mălai visează...; evident, e vorba tot de treabă, tot de şedinţe de enşpe ceasuri, tot de fuga-fuga cu sufletul la gură, trezit cu noaptea-n cap şi-ntors acasă după ceasurile când caleaşca se preface, la loc, în dovleac... )
Prin urmare: ajuns aeroport la timp, check-in open (asta arătau display-urile, că, la cele 3 ghişee alocate operaţiunii în cauză, nu era ţipenie!), în fine, agăţat june amploaiat de la "ground services" care se plimba fără griji şi fără scop încolo şi-ncoace, obţinut boarding pass-ul, ştampilat a suta mia oară paşaportul de serviciu , făcut controlul de securitate (evident, piuituri isterice ale porţii din cauză de cizme cu catarame - să te ţii circ la-ntoarcerea acasă! iar o să măp lase belgienii desculţă până se lămuresc că n-am decât nişte amărâte de cizmoace, nicidecum vreo bombă!), ajuns la poarta de-mbarcare, poziţionat strategic la o masă din cafeneaua de lângă şi administrat cu dărnicie stimulente pro-răbdare, recte cafea şi tutun (slavă celui de sus că au mai lăsat ăştia locuri pt. fumat în Otopeni!).
Observaţia dimineţii este... două:
prima: mare aglomeraţie mare, pe zborul de Praga, de pirande, pardailani şi progeniturile aferente, îmbrăcaţi fie tradiţional, fie după ultimul răcnet (de groază, evident!) al modei; subsemnata rămas în creieraş cu întrebarea: ce-or face toţi la Praga? e vreun congres, ceva şi n-am eu habar?!
a doua: la zborul de Bruxelles, este foarte uşor să deosebeşti, dintr-o ochire, turiştii (foarte puţini) de funcţionarii porniţi în delegaţii. această din urmă categorie se subîmparte, la răndul ei, în : junii marca YPS - care suferă că-s doar funcţionari la stat şi se chinuie, cu rezultate hilare, să aibă un look cât mai "corporate", experţii "pe bune" - îmbrăcaţi decent, casual şi cu un aer relaxat, tinzând uşor spre neglijent, funcţionărimea snoabă - înţoliţi "la 4 ace" (în mintea lor, că în realitate...), târând după ei gentoaie bucşite cu numai ei ştiu ce, discutând cu voce tare "probleme de serviciu" (ca să-i remarce publicul) şi fluturând ostentativ varii hârtii. Categoria "funcţionărime" e alcătuită preponderent din cumetre de vârstă medie spre pensie, bine permanentate şi tapate. Dacă le priveşti niţeluş mai cu atenţie, reuşeşti să-ţi dai seama şi care cărei instituţii aparţine. Altă particularitate: circulă numai în grupuri.
Constat, cu maximă uşurare, că eu, echipată în jeanşi negri cu dungi ocre, vârâţi în cizmele cele negre cu catarame brunate, plus pullover de caşmir negru, nu corespund nici uneia dintre categoriile "stilistice" de mai sus.
Deoarece ne apropiem de Frankfurt şi, bineînţeles, s-au pornit turbulenţele (nu ştiu, zău, de unde şi de ce antipatia reciprocă şi aproape fiziologică dintre mine şi oraşul ăsta ...), mă opresc aici cu "pictura", urmând a mă dedica unui pui de somn...
1 voroave::
Da, ce-i ciudat e ca si mie mi s-a parut la fel Brusselul cind l-am vazut intiiasi data: adica imputit, un soi de raspintie pe unde s-au aciuat burjui far' de umor, cu falci grele si dinti lati.
Si Brusselul european e inca si mai scirbos, rue Belliard/rue de la Loi e sa-ti bagi gheara in git, la fel Gara de Nord. Dar...ce-i misto la Brussel (si aici trimit la BD-urile lui Schuiteen&Peteers-Les Cités Obscures) e ca are o multime de fatete, care ti se infatiseaza in functie de privirea pe care i-o arunci. Daca te uiti in pripa e cum spuneam mai sus. Daca pornesti chitit sa cauti ceva, nu o sa-i dai de urma. In schimb, daca o iei razna intr-o dimineata ploioasa mergind brambura fara sa stii prea bine pe unde, poti sa dai nas in nas cu ceea ce cauti. Sint strazile care urca si coboara prin Ixelles/Saint-Gilles, ptr amatorii de carti vechi sint galeriile Bortier (in plin centru) sau Arenberg (libraria Tropisme), piata puricoasa de pe Rue Blaes,
si o gramada de locsoare cotlonite al naibii de placute si caldute si unde poti sa bei un Westmalle trippel/ sau o cafea-filtru de sta mîtu-n coada, dupa caz. Vreau sa zic ca nu e simplu sa prinzi chichirezul Brusselului, dar are unul, si ala merita prins.
Post a Comment