Despre râsete nu demult întâmplate…

viaţa ca un foileton dintr-o revistă oarecare
ce creşte zilnic mereu un nou episod
nu numele sunt importante ci firul intâmplarilor
citind zece douăzeci o mie de pagini
macin întrebări şi probleme străine
instantaneu schimb o stare de spirit cu alta total diferită
pe urmă alt flash altă amintire
a ieşit cu ochii inchişi la iveală
nici măcar nu-i nevoie să-mi iau avânt ca sa pot trece
ajunge să păşesc pur şi simplu

un zid înalt şi urât a crescut
la graniţa dintre « aici » şi « dincolo »
nimic nu durează


n-a fost chiar din prima clipă
trecuse deja o groază de vreme de când
era vară
aproape uitasem să respiram de-atâta neclintire
după un timp cineva a tăcut pentru vecie
nu am suflet
vremurile curg încotro le vine
n-are nevoie nimeni de atâtea nuanţe
greu din ce în ce mai greu trezitul de dimineaţă
mi se-agaţă de pleoape prieteni pierduţi în negura sorţii

ne târguim în continuare bilete
la loteria celebră a morţii…

(iar Dumnezeu ăsta ! Chiar, cine-o fi, aşa de important de-l pomeneşte mereu toată lumea ?)