Nomina stultorum
de-aici până-napoi
înconjurând lumea măcar o dată
pe după umeri ca un fular de cuvinte
trage de capătul ultimei răsuflări dintre litere
să deşirăm istorii şi mai apoi peste o noapte să le rescriem
să alergăm năuci în jurul ideii absconse de glorie praf în ochi
recunoaştere datorăm adulaţie reciprocă marş aici e ograda mea
eu fac jocul şi alte vietăţi îmi cântă în strună ori brusc devin inadaptate
clienţi garantaţi ai ruginitei maşini ce toacă sâmburii vieţii mărunt
te temi să nu te îneci cu ei n-ai marjă de toleranţă altfel
ţi-e destul numele pe o bucată de hârtie cel mai adesea
poroasă trec peste el cu degetul muiat în scuipat
rămâne o dâră neagră de jeg din toată faima
ca de atâtea ori pân-acum râde timpul
îngânat de dune de pulberi
am crezut a fi fost
...in parietibus et portis semper videmus
3 voroave::
http://poesis.weblog.ro/2007-07-16/170491/leaves-that-are-green.html
ce sanse sunt sa vezi aceeasi asezare in pagina a unei 'poezii', de doua ori in aceeasi saptamina?
interesant :) Silva?
@ ?: Mon sau ma chere, de ce nu? La câtă lume scrie pe net, probabilitatea este destul de mare. Pentru pacea sufletului tău însă, îţi pot spune că aşezarea în pagină a textului ar fi trebuit să fie centrată, însă obraznicul ăsta de Blogger n-a vrut şi pace!:)))
@ alma: Eh, ba bine că nu! :)))))
Post a Comment