Radix Datura

-Autoportret cu peniţa muiată-n venin -


undeva tot aleargă toate semnele:
gânduri de umbră, gânduri de furie, gânduri de turbare,
fără scăpare suie pe şiră şarpe purtător de veninuri…
‘te-n chinuri !
icoana de toamnă lasă dâre pe ziduri de casă,
pe suflete, pe obraz…
aia era doar o lacrimă, lasă!
te-am, nu te am, te poartă vântul pe semne spre muri scrijeliţi
de biserici nedemne;
te …du, mă lasă.

aer

şuierat îmi arde năprasnic febra în casă,
dospesc urme fierbinţi,
le legăn pe creştet, pe umeri, pe braţe,
înainte-napoi, înapoi înainte
sună valuri de vânt în clopote de aramă,
mă-ndoi între lumi de pământ şi de teamă…

mă sufoc

nu mă-ncape clipa nici locul,
mă arde sub talpă pământul şi-n palme norocul
e nod, e sudalmă, cădere-nspre humă,
îmi curge de-odată carnea, fâşii, de pe oase
nasc din tendoane joarde de viţă, le-ntind bâjbâind înspre tine,
mă tem de absenţe,
fragmente de moarte la pândă, latente, tăioase,
uneori nu e loc pentru zile,

voi veni, zici,

între timp am să mor gâtuită-n tăceri sinuoase ca o eşarfă
cu parfum de trădare şi spaimă,
cu-nfăţişare de gheară cu unghii croite din cioburi
de-oglinzi sfărâmate în alte lumi, de alte secunde scălâmbe,
de alţi vinovaţi pentru care eu nu am a răspunde…

pulbere

amprente şi umbre imposibil de şters
le păstrez încrustate în carne, nu le-am vrut
dar le am, de-acuma etern şi fără scăpare,
nu se şterg cu nimic, mă ard şi
dinspre ieri către azi plouă veşnic cu sare, îmi picură sânge străin
în lacrimi,
mă sting ca într-un ocean
în, poate ultima, îmbrăţişare…

aleargă prin mine semne străine. mă doare.