Soclu de umbră
- res deum -
Ca un nor de fum greu,
ca zborul razant, cu aripa rănită,
ca tramvaiul opt'şpe trecând
prin staţia asta numai în vis,
în sală -
o lojă cu două fotolii goale,
aşternute cu pulberea
acră
a unei istorii apuse...
Cicatricile şi-au pierdut relevanţa -
sunt numai
stânjenitoarea dovadă
a unei sinucideri ratate
(astfel, eroismul devine un simplu basm),
mă îndrept înspre cortul aşezat în pustie,
către trepte,
spre întuneric,
mă conduc dup-o hartă făcută
de un derviş nebun.
În ciuda tuturor
şi a toate
am să mă aşez aici,
să rămân...
0 voroave::
Post a Comment