Scraps //7//
Se făcea că mă preumblu printr-o livadă cu meri bătrâni într-o toamnă cu soare,
era aşternută ascuns, între trei dealuri răzleţite de lume,
aveam într-un pumn o nucă şi-n celălalt ceva care nu se rosteşte,
căutam răscolind prin frunzişul roşcat o cărare, ştiam că e undeva pe-acolo
aşteptând nişte paşi anume ca să se-arate,
din când în când îmi întindeam câte-o aripă ca s-alung amorţeala, făceam cu ea câte-o roată stârnind frunzişul să sune,
trebuia să ajung....
0 voroave::
Post a Comment