Nadir

raze reci se întind în larg peste

un ocean de vorbe împletite în valuri concentrice

care se agaţă de maluri stâncoase

şi se deşiră sub pale de vânt,

încolţesc undeva, dincolo de orizontul zilei de azi care pâlpâie

far pentru rătăciţii timpurilor pierdute înntre creste de spumă...

doar o singură rază arde

bezna care sfârâie împrejuru-i şi se preface

în fulgi...

ca şi cum ar s-ar fi rătăcit

dintr-o fâlfâire de aripi…