Hmmm...

... lenea e cel mai mare rasfat posibil, daca circumstantele sunt cele corespunzatoare. O lene cu dimensiunile si misterele evangheliilor apocrife.
Si cand ma gandesc ca unii oameni banuiesc ca mi-as petrece paua de realitate sezand catarata prin copacii din ograda "castelului", pandind... chiar,ce naiba as putea sa pandesc acolo?

LATER EDIT: adica... 3 zile mai tarziu! Satisfactia lenevelii sporeste cu atat mai mult, chiar daca post factum, cu cat constati azi, ca sambata logofatul din "dotarea" cotidiana tropaia cam pe aceleasi strazi ca si tine, doar ca el indeplinea obligatii ceremoniale, in vreme ce tu scoteai pur si simplu catelul la plimbare... Si sporul e exponential atunci cand iti dai seama ca lucrul asta (a.k.a. trebile castelului) nu numai ca te lasa rece, ci iti starnesc o usoara melancolie la gandul ca, peste inca 3 zile de-acum incolo, va trebui sa-ti reintri...nu, nu sa-ti reintri in ritm, ci sa te rupi de ritmul vietii. Al vietii aleia care are si flori, si fire de iarba, si ploi cu soare, si... Dar, in fine, gasim noi o rezolvare si pentru asta...