CULTURA E LA MODĂ!

Până nu cu foarte mulţi ani în urmă, erai „trendy” dacă te dovedeai a fi o persoană informată. Şi atât! Însă, cum moda e nu doar schimbătoare, ci şi ciclică (acesta fiind unul dintre adevărurile cunoscute de orice om „informat”), iată că a devenit, în sfârşit „cool” să porţi o discuţie pe teme istorice, artistice, literare... Ori, în mod categoric, asta nu se poate întâmpla fără ceva mai mult decât simpla informaţie, adică fără CULTURĂ!
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), ediţia 1998, ne oferă următoarele definiţii:
CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ◊ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producţii mari şi constante; ştiinţa, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele.[…] 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a corpului prin sport şi gimnastică, atât pentru întărirea şi menţinerea sănătăţii, cât şi pentru formarea calităţilor fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea ştiinţifică, procesul de formare a specialiştilor; disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educaţie fizică. – Din fr. culture, lat. cultura.
Aceasta este informaţia brută. Mai departe, începe analiza acesteia. Şi constatăm că substantivul « cultură », pe care îl auzim peste tot şi în toate ocaziile înseamnă nu numai cărţi, nu numai tablouri, nu numai muzică clasică, ci şi agri _cultură, creşterea unor animale, «as in» pisci _cultură, serici_cultură, pueri_cultură, ş.a.m.d., şi sport şi enumerarea poate continua, practic la infinit. Brusc, mai realizăm un aspect: toate aceste multiple feluri de «cultură» sunt indisolubil legate de om! Iar omul este, sau aşa ne place să credem, singura fiinţă de pe planetă conştientă de sine, care face alegeri existenţiale în cunoştinţă de cauză. Iată cum, din aproape în aproape, ni se dezvăluie un fapt de o simplitate covârşitoare: CULTURA ESTE UN MOD DE VIAŢĂ!
Luând-o tot din aproape în aproape, bazâdu-ne pe “sfânta” relaţie dintre cauză şi efect, descoperim un alt mare adevăr: noţiunea de «cultură» fiind atât de indisolubil legată de tot ceea ce înseamnă fiinţa omenească, înseamnă că fiecare dintre noi are DREPTUL LA CULTURĂ! Acesta este unul din drepturile fundamentale ale tuturor oamenilor, implicit ale fiecăruia dintre noi în parte, indiferent de rasă, religie, sex, apartenenţă socială, profesie, vârstă, convingeri politice… Şi iată cum ne aflăm, din nou, în faţa unei liste care ar putea continua la infinit, enumerând toate criteriile care ne deosebesc pe fiecare dintre noi de toţi ceilalţi! Situaţie care ne supune atenţiei un alt concept: DIVERSITATEA. Fiecare dintre noi este unic şi fiecare dintre noi contribuie, conştient sau nu, într-un fel sau altul la dezvoltarea perpetuă a marelui şi holisticului conglomerat care înseamnă cultura. Iată de ce dreptul la cultură înseamnă, în egală măsură dreptul de a participa şi dreptul de a avea acces la cultură. Contribuţie şi beneficiu.