De-ale...diverşilor moşi...

Observ că duduca Z., care iar a şters-o prin cea lume azi de dimineaţă (a ajuns întreagă şi-n stare de orice la destinaţie, mi-a confirmat telefonic mai devreme...),iar m-a blagoslovit cu o leapşă!

Având în vedere şi luând în considerare:

1. că sunt într-o mare viteză, cu iureş de hârtii oficiale şi alte fleacuri, pt că mâine dimineaţă decolez şi eu înspre oraşul verzei (evident, nu la shopping, fir-ar să fie!), după care revin la bază sâmbătă noaptea şi plec din nou luni dimineaţa la 6, tot într-acolo, şi mă întorc marţi noapte, după care iar încalec valiza şi mă pornesc, de astă dată şi cu sus amintita cucoană înspre patria lui Moş Crăciun (brrrr, ce frigăraieee!),
2. că, de câţiva ani buni de zile am devenit alergică la tot ce înseamnă Easter Bunny, Moş Nicolae, Moş Crăciun, Moş Gerilă, Santa Clause şi, în general, la tot ce este sărbătoare cumva „instituţionalizată”, chestiuni care îmi provoacă o paletă întreagă de senzaţii între depresie şi greaţă (din motive pe care n-are nici un rost să vi le expun)... poate doar, din când în când, câte-o Befana să mă mai îndulcească,
3. dar, pentru că, totuşi, în ciuda crizelor mele de rebeliune, rămân o fiinţă conformistă (probabil de lene, din sictir, din dorinţa de a nu fi nevoită să dau explicaţii şi să suport tentative de „convertire”)

am să răspund pe scurt provocării numite „3 dorinţe de Sfântul Nicolae”, care, cel puţin din punctul meu de vedere, sunt pur şi simplu dorinţe de fiecare zi. Nu cred că mi-ar putea bubui prin cap dorinţe speciale, dedicate sărbătorii cutare sau cutare...

1. o casă mai mare, care să mă încapă cu pisici, bărbat, copil, familie şi prieteni, împrejmuită de garduri foarte înalte, care să ne „scutească” de vecini băgăcioşi şi de alţi neaveniţi (cum este casa în care m-am născut şi am copilărit, pentru care trebuie acum, din păcate, să mă lupt cu o anumită parte a familiei, sau cel puţin cu „influenţele externe” la care aceasta este supusă...:(( )
2. să nu mai existe iarnă, în Bucureşti cel puţin, niciodată, pentru că e...maro, mizerabilă şi depresivă... sau să mă mut undeva la tropice, unde nu voi mai avea parte de zăpadă...
3. multă linişte, pace şi lipsa grijilor zilei de mâine...

Cam atât. Simplu, banal şi total lipsit de rafinateţuri. Cel puţin la suprafaţă. Oricum, nimic nu pică din cer în ghetuţe. Aşa că e strict treaba, sau crucea, sau destinul meu cum , când şi în care anume fel voi avea parte de aieste deziderate existenţiale. În rest, nu am a face altceva decât să-i fericesc pe cei care se bucură de sărbători... eu, recunosc, m-am acrit prea mult şi ireversibil ca să mai fiu în stare.

Şi pentru că nu toată lumea e ca mine, şi pentru că rostul „lepşei” e să „fie dată” mai departe, şi pentru a preface la loc în vin oţetul pe care l-am cam vărsat eu acum, hai să auzim ce pohtesc şi domniile lor Monica (pentru că reuşeşte să fie întotdeauna veselă), Alina (pentru că pocnesc de curiozitatea de-a afla ce dorinţe poate avea o persoană cu picioarele pe pământ) şi Boyarul (pentru că a spus deja ce-a primit şi noi suntem curioşi să aflăm diferenţa dintre vis şi realitate, aşa, de amorul artei)...

Deocamdată, eu o să poposesc la hotel şi o s-aştept...