Scraps //4//

Vreo două mii, două mii şi unu şi doi, nu mai ţin minte cu precizie...

Sună telefonul: "Bună ziua, scuzaţi că vă deranjez, sunt K., am putea să ne vedem azi, aş vrea să mă sfătuiesc cu dumneavoastră..."

K. este directorul unei companii israeliene, care l-a înlocuit pe R., atunci când acesta s-a scârbit şi de comerţ, după ce i se acrise de cariera diplomatică.

"Bine, trec eu pe la dumneavoastră, mai după prânz, când isprăvesc cu tribunalul."

K. este mărunţel, scofâlcit ca o stafidă, pare a avea 100 de ani, deşi are relativ mai puţini.

Când am intrat în birou, am crezut că nu e nimeni acolo...K. nu se vedea din scaunul lui directorial sucit cu spatele spre intrare. În fine, auzind paşi, s-a întors, cu scaun cu tot, şi aşa am constatat că există...

"Ştiţi, am o problemă: îmi expiră paşaportul românesc şi n-am cum să-l refac, pentru că n-am cum să dovedesc că eu sunt chiar eu."

"Păi de ce, chiar nu mai aveţi nici un act?"

"Eh, ar fi certificatul de căsătorie, dar pe ăla nu l-am mai văzut de vreo 40 de ani, de când m-am însurat...habar n-am pe unde o mai fi. Şi, oricum, mi s-a spus că nu-mi e de mare folos, fiindcă n-am buletin de identitate ... iar buletin n-am, pentru că n-am certificat de naştere"

"Atunci, să căutăm în arhive certificatul", am spus.

"Păi asta-i problema mea, chiar nu am un certificat de naştere. Ştiţi, eu m-am născut în vremea aceea, cu deportările şi nu mi-au mai făcut ăia nici un fel de certificat, oricum eram doar ceva combustibil pentru crematorii (aici zâmbeşte obosit şi îndepărtat), m-au trecut doar într-un tabel, un fel de document de transport colectiv..."

"Atunci, nu ne rămâne, deocamdată, altceva de făcut decât să scotocim după o urmă a listei ăleia şi-abia pe urmă vedem ce mai facem...Unde ziceaţi că v-aţi născut, ca să pornim cu arhivele de-acolo?"

"La Dorohoi."

Atât. Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte în ce moduri ridicole îi va fi afectat prezentul de un trecut atât de îndepărtat şi în care, mai mult, n-a avut nici un cuvânt de spus...

"Fărâmitura" de faţă se dăruieşte ninsorilor matinale ale Hobbitului. Data viitoare am să vă povestesc despre totala nepotrivire a lu R., pe care l-am amintit aici, cu şablonul general acceptat al evreului...:)

*în imagine, casa memorială Enescu din Dorohoi