Tembelizoru' loveşte din nou

Acest titlu se doreşte a fi o parafrază a mult mai celebrului "administratorul loveşte din nou", care grupează, pe la avizierele multor blocuri de locuinţe din Bucureşti, în special, nenumărate perle, în principal etico-filosofice, dar şi tangenţiale altor discipline.

Iar m-a uitat doamne-doamne, la ceas târziu de seară, cu telecomanda-n mână şi cu degeţelele tropăind vesele şi inocente pe butoane! Aşa se face că, fără să fi intenţionat, am nimerit , din nou, peste dansenzaţionescuîndirect. Unde era în plină desfăşurare de forţe războiul lui Jiji Bi. cu primarele Chiliman, care va fi cunoscut în istorie sub numele de "războiul bordurilor din Modrogan". Sau din Aviatorilor, pentru cei care nu cunosc foarte bine harta Bucureştilor, ori nu sunt la curent cu ultimele achiziţii imobiliare ale simpaticului nostru Taz băştinaş... Pe scurt, a reparat finanţatoru' trotuarul din preajma domeniului achiziţionat, ba apus chiar şi borduri de marmură, şi-a venit, de nicăieri, ca o tornadă, primarele de sector, care i-a făcut praf munca edilitară. Evident, amenda de 1 miliard (cartea recordurilor, unde sunteţi?), ameninţări cu procese, rupt, în direct, cărţi de vizită, etc., etc., etc. ...
Nu ştiu de ce, însă de astă dată îmi vine să ţin partea cyborgului înjurător. Poate din cauza nenumăratelor rânduri de tocuri pe care mi le-am rupt în gropile şi denivelările trotuarelor Micului Paris...
În fine, de frică să nu cumva să mă înscriu în PNG (vade retro!), schimb canalul.
Şi nimeresc, tot în direct , la "Naşul". Unde, drept în mijlocul ecranului, trona o mare cutie verde, de plastic, plină de căţeluşi mici şi amărâţi, pe care, cu o mână părintească, îi mângâia tribunul Vadim, care, se pare, din câte am priceput, venise să-i ofere spre adopţie după ce i-a adunat de pe drumuri. Am simţit brusc un val de simpatie faţă de omul care a făcut un asemenea gest şi-n acelaşi timp m-a apucat spaima că risc să mă înscriu şi-n PRM! Ca să-mi mai ostoiască sperietura probabil, în partea de sus a ecranului, rula un mesaj care spunea cam aşa: "la cererea numeroşilor telespectatori, vom prezenta, în această seară, fantastica dietă de numai 13 zile"...

Până la urmă, mă autoconving că, totuşi, nu merită să-mi pun singură frâu cugetului liber şi zburdălniciei de exprimare consfinţite în atâtea acte de pe la noi şi de-aiurea, înscriindu-mă în vreun partid, indiferent care ar fi acela.
Mai apoi, îmi vine ideea de a apela la ajutorul lui Vadim, pentru a-i găsi o familie şi motanelului Gyzmo, pe care l-am smuls acum vreo 3 luni din mâinile unor plozi care turnaseră pe el motorină şi voiau să-i dea foc.

Iar în final, înainte de a mă îndrepta, total bulversată, către pernă, mă întreb de ce, totuşi, oameni pe care îi considerăm săriţi de pe fix sunt capabili de gesturi din astea normale, omeneşti, în vreme ce alţi oameni, pe care-i considerăm a fi normali la cap, de nădejde, stâlpi ai societăţii, etc., dimpotrivă???!!!