Nota: aceasta poveste a fost scrisa tarziu, duminica noaptea, dupa ce Aquiu a reusit sa ajunga in propriile odai de langa lacul incetosat...
Planul initial fusese cel de a porni pe drumuri pe la 10 si jumatate dimineata. Evident, nu s-a intamplat asa. Lenea era foarte mare, asa ca s-a dat vina pe ceata pentru intarziere.... Pe la ceasurile 12 si jumatate, Aquiu se chinuia sa gaseasca o cafenea deschisa pe Caderea Bastiliei, ca sa se mai dezmeticeasca nitelus pana se scoboara Zaza din casa. Fireste, din 4 cafenele cate are strada aia, nu era deschisa nici una! Duminica, ora 12,30! Cine naiba sa vrea sa bea cafele la ora asta...:)). Aquiu n-avea chef sa urce pana la Zaza, pentru ca respectiva fetita are in dotare o mama-« caracatita » care n-a avut altceva mai bun de facut decat s-o "infieze" si pe ea, fapt datorita caruia femeia se simte obligata sa le besteleasca pe ambele fetite in mod egal: ba ca umblati creanga prin oras, ba ca va pierdeti vremea aiurea prin cafenele, ce nu puteti sa beti cafea si-acasa, ba ca aruncati banii pe toate prostiile, etc., etc., etc.... In cazul zilei de azi, exista riscul major ca respectiva mama-« caracatita » - universalis sa le tarasca cu arcanul inspre niste anumite intruniri simandicoase, corvoada de la care ambele june s-au eschivat, mintind cu nerusinare cum c-ar avea foarte mult de lucru cu niste "chestii " care trebuie sa fie gata luni dimineata... Ori, daca le vedea acum impreuna, adio "scuza"! Astfel incat Aquiu s-a indreptat agale pana pe Ana Ipatescu si s-a oprit la Caffe-Creme, lacas de perditie cofeinica pe care toata lumea il cunoaste sub alt nume, cel de "Casa Petrascu", pentru ca in imobilul cu pricina a locuit doctorul omonim, iar proprietareasa (buna prietena cu mama ante mentionata, de altfel, dar nu intr-atat de buna incat sa ne dea pe noi de gol) tine cu tot dinadinsul ca asta sa fie un fapt cunoscut de public, din motive...culturale . Eh, au trecut vreo doua cafele - cu tot cu laptele aferent - pana ce Zaza a reusit sa se tarasca spre capatul strazii si dup-aia inca o cafea - de asta data neagra - pana ce s-a trezit si ea de tot.
Moment in care cele doua si-au dat seama ca ele sunt langa Piata Romana, iar masina Zoe zace parasita de vreo 2 saptamani in parcarea castelului din Kiseleff! Solutia? Un taxi, fireste. Zis si facut: luat taxi, ajuns la castel, speriat portarii, care nu se asteptau la vizite suplimentare duminica la pranz.
Intra, in sfarsit, in scena masina Zoe, in care cele doua personaje principale au sarit si care a demarat in tromba, mai - mai sa rupa bariera si nu s-au mai oprit decat in statia de autobuz de la Perla, ca sa devalizeze Zaza un bancomat. Ramanand in masina, Aquiu s-a gandit sa dea un telefon de buna dimineata cuiva drag. se pare insa ca si-a calculat gresit timpul pe care-l avea la dispozitie... (restul ragetelor si, mi se pare, si vreo 2 injuraturi la adresa celorlalti participanti la trafic, au fost, de altfel auzite....oooof, astea nu erau defel in plan!) In fine... Zaza intra in masina, da drumul la "megafon", initiaza un schimb de replici "amabile" cu vreo 2 soferi de autobuz care incercau sa opreasca in statia care le era destinata lor, nu noua, pornim, cu urmatoarea destinatie Caderea Bastiliei, deoarece fetita Zaza si-a uitat aparatul fotografic acasa... Zaza se suie in casa dupa minunea tehnologiei, Aquiu, precauta, ramane in masina, Zaza revine, se introduce in masina, baga cheia in contact, moment in care Zoe, care este o masina cu personalitate si cu idei, isi aduce aminte subit ca a fost parasite vreme de 2 saptamani (nu una, asa cum incearca Zaza, stapana cea rea, sa ne faca sa credem !), asa ca se hotaraste sa nu mai aiba curent in baterie! Ce-i de facut? Pai, ca de obicei, panaceul universal...taxiul ! Dar nu asa, oricum, pentru ca Zaza are nevoie de Zoe neaparat maine dimineata, iar aia de la service vin la 1000 de ore dupa ce-i chemi, asta in cel mai bun caz, pentru ca exista si situatii in care te deplasezi tu, cel in nevoie, pana la ei si gasesti lipit pe usa un bilet cu urmatorul anunt : "suntem, toti, in concediu medical 1 saptamana; ne-am intoxicat cu shaorma de la chioscul din colt" ! Buuun, asta fiind situatia, Aquiu pune mana pe telefon si suna la dispeceratul eternei firme de taximetrie:
- Alo, eu sunt, trimiteti-mi si mie pe cineva in Bastiliei, ca iar i-a murit asteia bateria! (nota explicativa: chestia asta se intampla, in mod relativ regulat, cam de 2 ori pe an)
La capatul celalalt al firului, printre hohote de ras, se identifica drept salvator "indicativul 46", care este directionat catre "demoazelele in distres". Multumiri, bla bla bla....
Dupa inca vreo 2 tigari, apare salvatorul, se "perfuzeaza" bateria Zoei, care nu mai are incotro si inceteaza sa mai faca pe moarta in papusoi. Pornim spre cea de-a doua carciuma, pozitionata pe strada Popa Soare, la vreo 30 de metri de locul unde trebuia sa ne demaram investigatia. Aquiu cu taxiul, Zaza cu Zoe, ca sa n-o apuce iar cheful de greva pe masina. Dupa vreo 20 de metri si-o cotitura, o pierdem din retrovizoare pe masina Zoe. Taximetristul, om cumsecade, propune sa ne intoarcem sa vedem daca n-au patit alea doua (fata si masina) ceva. Ne intoarcem...cele doua, disparute in ceata! Boh! Asta e, stie unde trebuie s-ajunga si, daca ramane iar in drum, poate sa dea telefon... Ajunge Aquiu la localul - punct de intalnire, asteapta, cu taximetrist cu tot - fiindca omul era sincer ingrijorat de soarta Zazei - ajunge, slava domnului si stimabila, multumiri, la revedere, doamna daca mai face Zoe figuri si dupa ce terminati de mancat, sunati la dispecerat ca vin....
Era deja ora 4 dupa amiaza. Fireste, Aquiu incepuse sa cam chitaie de foame. Drept pentru care amana declansarea investigatiilor care constituiau obiectul expeditiei pana dupa une soupe a l'ognion, niste pulpe de pui cu lamaie, cateva clatite cu nuci, miere si inghetata, plus inca o cafea, ca nu cumva s-o pocneasca somnul digestiei, ca pe sarpele boa dupa ce a inghitit elefantul... Zaza a fost mai cumpatata, s-a limitat la o crema de creveti si...clatite (ups! asta era secret, nu trebuia s-o dau in vileag! :)))). In fine, post festum, impinsa de la spate de Zaza, Aquiu se ridica cu maaaare greutate de la masa, Zaza ii face scandal ca i-a lasat prea mult bacsis ospatarului, Aquiu ii atrage, in replica, atentia ca, daca nu cumva s-a hotarat s-o lase pe Zoe in chip de bacsis si de-aia ii face ei morala, ar fi bine sa-si recupereze cheile masinii de printre servetele si pornesc, in sfarsit, « investigatia » - propusa de Zaza drept tema zilei.
Din aceasta « investigatie », care, in fond si la urma urmei, e bucataria personala a Zazei, iar nu a mea, n-am sa povestesc decat urmatoarea bucatica...si asta numai de dragul replicii pline de naduf aruncate de stimabila in mijlocul drumului :
[...]Se posteaza strategic cuspatele la maidanul unde, candva, fusese scoala de pe Mantuleasa si privesc cu atentie, cladirile din fata lor. Numara etajele, ca sa corespunda cu cele din carte. Cerceteaza cate dintre cladirile corespunzatoare ca numar de etaje au si ascensor (ala pe care invatatorul Farama refuzase cu obstinatie sa-l foloseasca). Rezulta 3 case potentiale candidate la "titlu". Ah, castanii! Aici a avut loc un schimb de replici amuzant. Aquiu isi aduce aminte ca unul dintre indicii era prezenta castanilor. Zaza, altmineri o intelectuala rafinata, pufneste:
- Ei, cacat, de unde dracu' sa stiu eu care-s castani, nu vezi ca-i iarna!
- Esti o proasta, sa zici mersi ca stiu eu! se hlizeste Aquiu.Uite-i, tampito, astia din fata maidanului. Sunt fix unde trebuie. [...]
Gata !
Read more...
.JPG)
